Autor: Ioana Hartescu

Ideea 7: Fiți îndrăzneți, și vă vor veni în ajutor forțe uriașe

Cam uitasem de acest proiecțel, dar pentru că n-am mai terminat nici o carte în ultima vreme, uite că m-am întors la el.

Povestea este despre Vietnam și despre cum nu e musai să fii prins într-un război în care nu crezi. Dacă nu îl poți opri, te poți retrage. Autorul a avut curajul să facă acest lucru într-o situație extrem de serioasă, în care consecințele asupra lui puteau fi drastice. Și totuși a făcut-o. Mulți dintre noi însă nu avem curajul să facem acest lucru nici în situații care nu ar presupune să apărem apoi în fața Curții Marțiale. Sau poate curțile noastre marțiale se află în biroul șefului, sau, și mai rău, acasă.

Când un lucru este rău, ar trebui să spunem și, dacă nu se poate remedia, măcar să nu contribuim la el. Nu este foarte plăcut să faci asta, dar face bine pe termen lung. Ne face nouă bine. Și poate că într-adevăr dacă îndrăznim, ne vor veni în ajutor forțe uriașe. Din exterior sau nu neapărat.

Între isterie morală și .. hm, ce mai contează care e extrema cealaltă?

Am terminat cartea cu anii magici, mi-a plăcut, e relaxată într-un sens pe care nu îl percepi decât dacă ai citit (sau măcar încercat să citești) și literatură de specialitate mai prescriptivă, că doar de aia e de specialitate. Cel mai mult mi-a plăcut că nu te învață nimic. Oroare! veți spune. Mda.. poate.. Sau poate că îți prezintă niște extreme indezirabile și te lasă să gândești cu capul tău care e calea dintre ele. Preferabil ca atunci când gândești cu capul tău el să nu fie gol și să fie de față, ca să zic așa.

E o carte care te poate ajuta să nu faci din țânțar armăsar, deși unii din țânțarii prezentați acolo mie mi se păreau pretty big, dar nu asta contează. Nu contează câtă dreptate ai, sau câtă crezi că ai, sau câte rețete ai urmat, sau câte cărți ai citit. In the end contează două lucruri: cât de mult îți iubești copilul și cât de sănătos ești la cap. Având în vedere că majoritatea dintre noi nu îndeplinim condiția 2, atunci da, contează și celelalte.

Dar eu nu vreau să am dreptate. Vreau să fiu liniștită cu mine. Cred că ăsta e cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru copilul meu. Posibil singurul care contează.