update

Am terminat Maimuța goală acum o săptămână și ceva, dar aș lua-o de la început așa de tare mi s-a parut.. Și când te gândești că e scrisă acum 40 și ceva de ani.. O să scriu ceva inteligent despre ea după ce o mai citesc o dată. Cred totuși că, ori nu am citit-o prima dată, doar am avut-o la îndemână, ori am trăit mai multe vieți până acum.. Câteodată asta mi se pare cea mai plauzibilă varianta.

Am primit de la mama o carte de Alice Năstase, Dragostea e un bonsai și m-am apucat de ea. Am văzut-o de mult în librării, dar nu era chiar momentul pentru ea. Acum ar putea fi.

Mai am de terminat și câteva cărți despre copii și mai am vreo alte două începute.. Nu-mi place să scriu pe fugă, dar o să încerc să nu mai trag chiulul atâta vreme.

despre maimuțe

Se pare că în ultima vreme am mai mult spor la cumpărat cărți decât la citit. Duminică am fost în Cărturești să mă întâlnesc cu o prietenă și m-am lipit iar de trei cărți, una despre crescut copii, alta pentru copii, respectiv pentru fiică-mea, cu Alice în țara minunilor în imagini simple, care mai sunt și puzzle și, culmea snobismului, și în franceză (ca să împușcăm toți iepurii dintr-o lovitură) și, a treia, o carte despre care cred că am mai citit-o acum mulți ani, nu era a mea, o împrumutasem, și nu mai țin minte nici cum arăta, nici vreun pasaj din ea.

În orice caz, m-am apucat să citesc din ea și mi se pare foarte tare. Se cheamă Maimuța goală, este despre cât de înrudit este omul cu maimuța. Ai zice că ții minte un astfel de titlu, serios îmi amintesc că avea un titlu surprinzător și cartea aia, dar pe bune dacă îmi amintesc. Am căutat pe net prima ediție care a apărut în Editura enciclopedică și are pe copertă o femeie dezbrăcată și o maimuță îmbrăcată. Mă rog. Nu era aia. O să încetez acum să-mi mai forțez memoria. De parcă aș avea ce. Cred că secretul cititului meu disperat e că uit totul repede, așa că încape mai mult. Evrika!