Am citit Numerele naturii de Ian Stewart, o carte pe care am cumparat-o acum ceva vreme, împreună cu alte câteva din aceeaşi colecţie, după ce citisem Marea Teoremă a lui Fermat şi Zero – Biografia unei idei periculoase şi fusesem atât de impresionată că am dat fuga la Humanitasul din fundul curţii şi am luat cu braţul tot raftul de profil.

N-a fost nici pe departe aşa taietoare de răsuflare cum m-am aşteptat. Ajunsesem la jumatatea ei şi incă arăta ca o introducere uşurică făcută pentru cei care au chiulit de la orele de mate şi fizică în liceu.

Cu ce am rămas din ea? Cu o explicaţie lejeră a teoriei haosului, pe care nu m-am obosit niciodată să o investighez, pentru că am crezut că efectul fluturelui e o metaforă care acoperă o realitate cu multe integrale duble şi triple şi asta e  un curs la care eu am chiulit in facultate. Deci, în ansamblu, cartea nu m-a impresionat deloc, mi s-a părut dezlânată şi cred că a trecut pe lângă subiect de câteva ori bune.

O să caut însă carţile pe care le-a scris cu Terry Pratchett despre ştiinţa din Discworld şi poate reuşeşte să se reabiliteze în ochii mei :P.