Asta citesc acum: O mie și una de nopți și zile, de Naghib Mahfuz. Încerc să îmi amintesc dacă în copilărie mi-au plăcut poveștile din seria 1001 și una de nopți, sau măcar dacă semănau cu astea, dar nu mă prea ajută memoria.
Ca să nu mă învârt în jurul subiectului, mărturisesc că nu înțeleg nimic din această carte. Nu înțeleg care sunt motivațiile personajelor, nu pot sa-mi dau seama (cu palide excepții) dacă o situație s-a terminat bine sau prost, citesc dialogurile și mă uit tâmpită cum nu văd nici o legătură între replici și mai ales, nu înțeleg de ce oamenii din povești se omoară între ei. Și nu am senzația că mă chinui cu o carte proastă și, în ciuda comentariului meu anterior, nu am nici senzația că m-am prostit eu subit. E ca și cum aș citi într-o limbă pe care nu o vorbesc, e ca și cum ar fi cifrat, dar într-o cheie pe care nici n-o știu, și nici nu am cum să o descopăr, pentru că este într-o altă logică.
Orice idei, păreri și sugestii sunt binevenite.
