Am lăsat baltă orice aveam în plan să citesc și m-am apucat de Jocurile foamei. De fapt, ca să spun drept, când m-am apucat nu știam că am lăsat baltă tot, dar s-a dovedit că nu se poate altfel. Am dormit 4 ore pe noapte, am lăsat laptele să dea în foc și florile să se usuce, și până nu le-am terminat pe toate trei nu m-am lăsat. Văzusem filmele, nicio surpriză în primele două volume, și totuși mi s-au părut foarte, foarte captivante, deși nu oferă prea multe în plus, ba chiar e invers, în film sunt lucruri care în carte nu există, ceea ce e normal, cartea fiind scrisă la persoana I, iar filmul nu. Cartea a treia e mai tristă și nu te ajută deloc să scapi de senzația de rat race; orice ai face, tu nu controlezi nimic, ești doar un pion, singura scăpare este nebunia pentru că jocurile sunt unul într-altul ca niște matrioști sinistre.
De mult n-am mai citit o carte pe care să nu o pot lăsa din mână. Mi-a fost dor de sentimentul ăsta.
Cartescu 
Mie mi-a fost putin jena sa zic ca le-am citit. Dupa ce le-am terminat (tot cu somn scurtat) am avut senzatia ca am citit articole din Libertatea. Adica, captivante, dar vulgare. Nu stiu exact de ce, nu m-am gandit.
Am vazut doar primu’ film si mi s-a parut cam slab, mai ales jocul protagonistei.
ApreciazăApreciază
Comentariul tau imi aminteste de o prezentare de carte la care unul din prezentatori, persoana importanta, se scuza ca a citit un volum din Harry Potter, dar se apara spunand ca era bolnav la momentul respectiv si probabil neresponsabil de faptele proprii. Mie nu mi-au parut vulgare, in niciun caz in sensul articolelor din Libertatea la care trag eu cu ochiul cand nu ma pot echilibra suficient in metrou cat sa tin in mana propria mea lectura. Nici macar foarte superficiale nu mi s-au parut, desi in mod clar o astfel de suspiciune planeaza intotdeauna asupra unei productii cu mare succes la public. M-am cautat la criteriile dupa care judec eu daca o carte e buna sau proasta si n-am gasit nimic in dezordine. Singura chestie care mi s-a parut oarecum vulgara este epilogul, dar eu l-am ignorat pur si simplu, dupa principiul ca toata povestea s-ar fi putut termina si asa, daca pe unii ii face sa se simta mai bine. Sau nu, nu conteaza prea mult.
Iar filmele mi-au placut, mi se pare ca se completeaza bine cu cartile. Am citit undeva, in contextul unei discutii despre plagiat, ca exista si alte filme pe aceasta tema dar nu ma pasioneaza sa solutionez cine, cât și de unde s-a inspirat. Organizarea din Districtul 13 prezentata in cartea a treia suna foarte asemanator cu Cavernele de otel a lui Asimov, a cărui trilogie este, după părerea mea, oarecum incoerentă și mult mai puțin bine scrisă decât Jocurile foamei.
Dar sunt curioasă să știu ce ți-a dat impresia ca e vulgară. Sau în ce sens e vulgară.
ApreciazăApreciază
Dacă ție ți-au plăcut cărțile musai trebuie sa le recitesc și eu ca înseamnă ca mi-a scăpat ceva. Mie la prima citire mi s-au părut incoerente, de fapt personajul principal mi s-a părut incoerent, pentru ca era ba bun, ba rău, ba erou, ba las, n-am înțeles pana la urma cum era, și nici dacă era în vreo nuanță de gri, parcă era vopsit în dungi alb cu negru. Cred ca ghinionul meu e ca am citit o bucata de twilight înainte, și când am regăsit clișeul fetei ce se crede obișnuita da care de fapt ascunde o super eroina, și când se mai si îndrăgostesc și doi bărbați nemaipomeniți de ea și ea e ambivalenta fata de ei, mi-am cam pierdut răbdarea.
Filmul în schimb mi-a plăcut – primul; a fost prima oară când m-am bucurat ca e greu ca în film sa redai cu acuratete frământările interioare ale personajelor,
ApreciazăApreciază
Da, banuiesc ca daca citesti subiectul prin alte parti, la a doua tura ti se pare rasuflat. Eu am stat departe de Twilight Saga si planuiesc sa persist in acest comportament pentru ca actrita principala mi se pare abisala (de exemplu negativ in Snow White and the Huntsman). Acuma, cărțile nu sunt vreo capodoperă literară de transmis din generație în generație, dar mi s-au părut extrem de captivante, chiar și după ce am văzut filmul.
ApreciazăApreciază