Așa, foarte pe scurt. După ce am citit R O-B, m-am apucat să citesc Anglia, Anglia de Julian Barnes.

Recunosc ca nu auzisem de el, am cumparat cartea pentru că era 10 lei la tarabă în parcul IOR. Nu am terminat-o încă, dar e interesantă, deși pe alocuri un picuț greoaie, cam ca plăcinta cu carte tocată garnisită cu fasole și piure de cartofi. Este descrisă ca fiind „o strălucită fantezie swiftiană” (coperta 4, mi-e lene să mă uit cine a zis). Problema mea e că eu nu am citit Gulliver ca pe o strălucită fantezie, ci ca pe o carte pentru copii (copil fiind la vremea aceea). Ulterior, am aflat că era mai mult decât atât, așa că ar fi cazul să o recitesc. Cât despre satiră la adresa Angliei, înclin să cred că Terry Pratchett face o treabă mai bună. Cu toate astea, o să am o opinie și despre această carte (cum altfel?) dar după ce o termin.

Motivul pentru care nu am terminat-o este că m-am apucat de alta despre crescut copii, și anume Anii magici. Cum să înțelegem și să rezolvăm problemele copiilor.

Am priceput de aici, printre altele, cum se formează conștiința (explicat for dummies, bănuiesc) dar orișicât util. Îmi spunea cineva că există o grămadă de teorii despre crescut copii, unele sunt la modă azi și mâine o să fie o prostie, altele au fost controversate din prima, oricum toate trec. Concluzia firească ar fi să faci cum te taie capul și să nu ți-l bați cu teoriile altora. Nu sunt de acord cu această viziune. Era o vreme când oamenii credeau că pământul e plat și susținut de niște broaște țestoase dar asta nu ne-a împiedicat să ajungem până la a avea tot felul de școli specializate de științe de ajung acum specialistul în cuie și cel în ciocane să se întâlnească numai la conferințe. (hm, cred că am divagat înspre alt subiecțel care mi se învârte în cap..). Revenind la oile noastre. Dacă ajungi să studiezi un domeniu, începi să judeci singur ce teorii sunt bune sunt folositoare. Sigur, asta poți face și fără să ai habar de nimic dar desigur rezultatul va fi bazat pe cu totul alte criterii.

In afară de asta, trebuie să recunosc că fie-mea, după ce mi-a arătat ca televizorul meu are niște butoane utile și pe spate și pot vedea ora pe mobil fără să îl deblochez, mi-a găsit spontan o carte pe care o caut în locul greșit de un an întreg. După ce isprăvesc ce am început, îi vine și ei rândul:

Și căutând poza pe net, am dat de un blog de filme, care scrie despre filmul aferent cărții, pe care nu l-am văzut încă, și despre An Education, un film pe care întâmplător l-am văzut zilele trecute și mi s-a părut absolut minunat, genul de film în care actorii celebri joacă roluri secundare, iar cele principale sunt jucate de necunoscuți, iar după ce l-ai văzut te întrebi cu toată sinceritate de ce, dar de ce, te-ai mai uita vreodată în viața ta la vreun film american.