Am terminat Ultimul testament al lui Oscar Wilde. Am început cartea asta în 2007, dar între timp cred că mi s-a părut prea tristă și am lăsat-o.

E un jurnal fictiv, dar cu date adevărate, scris în stilul lui Oscar Wilde, care descrie ultimele lui luni de viață. M-am mirat cum de stilul lui a putut fi atât de precis reprodus, pentru că totuși nu sunt de acord cu opinia unui gazetar care spunea că Wilde sună ca tipul de ieri de la televizor. E drept că nu mă uit mult la televizor, dar bănuiesc că aș fi aflat dacă media era populată cu oameni care să aibă cultura literară și măiestria în folosirea cuvintelor pe care le avea Wilde.

E o poveste despre cum poți să nu fii cumpătat, să nu fii rezonabil, să nu fii înțelept, să fii și pedepsit pentru asta și totuși să fii împăcat că ăsta ești tu, așa este viața ta și nu îți dorești să fi fost altcineva.