Actori în piesa altcuiva

actoriiAm terminat cartea de anul nou (nu chiar de Anul Nou, dar atunci, plus-minus o zi). Când am cumpărat-o nu știam că e o carte de nuvele, așa că surpriza a fost una plăcută, deși nu aș fi vrut să irosesc două bucăți de tort una după alta. Acum însă răul este făcut.

Nuvelele scurte, 10 pagini în medie, sunt scene din viața imigranților ruși la Paris (sau aiurea) prin anii 30, înainte de război (sau cel puțin atunci sunt scrise). Am citit un review pe undeva care spunea că personajele sunt ca niște spectre, ca umbrele pe perete, se mișcă un pic și apoi înțepenesc, poți vedea prin ele. Mie nu mi s-a părut că e așa. Mi s-a părut că în jurul poveștii, înainte de ea și după ea,  sunt lucruri care se întâmplă, viață care se întâmplă, doar că nu e eroică sau memorabilă, e jalnică pe alocuri, câteodată învinsă, iluzionată sau lucidă, în general tristă.

Pe scurt, despre libertate

trestiaNu înțeleg cum această carte a fost acceptată la publicare. Nu vreau să spun că e proastă, nicidecum, dar e mult prea subțire. Am citit-o într-o călătorie cu metroul plus o așteptare scurtă. O recenzie, dacă nu ești atent, poate fi mai lungă decât opera în sine. Din fericire, Trestia revoltată e o carte densă, care mi-a amintit de Mandarinii și de enervanta impresie că francezii (unii / scriitorii / probabil nu toți) au o înțelegere asupra libertății care nouă, restului lumii, ne scapă. Eu, una, sunt invidioasă. Rutina pragmatică și lipsită de fior a americanilor poate părea, à la française, cea mai îndrăzneață expresie a libertății de a trăi fără presiunea unui ideal.

Ca să aprofundez subiectul în mai mult de 20 de pagini, am dat fuga la librărie și mi-am făcut cadou de Crăciun încă o carte de Nina Berberova.