Tristeţea de care fugim

Poate e ceva in neregulă cu aşteptările mele de la aceste cărţi (in acest caz, Cand copilul plânge), dar nu pot spune că am reţinut mare lucru nou nici din această carte. Sunt o gramadă de lucruri de bun simţ, dar în continuare mă simt la fel de incapabilă să ghicesc de fiecare dată dacă plânsul copilului e de foame, de oboseală, de tristeţe sau din alt motiv. Desigur, dacă bebe plânge la două – trei ore după ce a mâncat ultima dată, e oarecum evident că începe să-i fie foame din nou, nu e vorba de a ghici din tonalitatea plânsului, ai cu totul alte indicii. Dacă plânge seara şi ai eliminat alte motive, probabil plânge să se descarce. Nu-ti trebuie o carte despre asta.

Am reţinut totuşi un lucru interesant. Nevoia de a-l face pe copil să înceteze e mai mult a părinţilor decât a copilului. Într-adevăr, câteodată şi noi avem nevoie să plângem şi ne enervează cei care încearcă să ne înveselească cu orice preţ făcând tot felul de ghiduşii, pentru că ne privează de ocazia de a mai elimina din tensiune. Ca părinte (ce grav sună!), pot să înţeleg şi că vrei să nu mai plângă bebe, pentru că eu, cel puţin, simţeam că mi se face creierul terci de câte ori asta mică plângea disperat şi nu reuşeam să mă prind ce vrea sa fac ca să tacă. Trebuie să spun că dacă renunţi la ideea că bebe trebuie oprit din plâns oricând şi oricum, te simţi oarecum eliberat. Desigur, asta nu înseamnă să îl laşi nemâncat, neschimbat, etc. Dar dacă este mâncat, schimbat, nu are colici, nu îi e cald sau frig, îl ţii în braţe, îl legeni, şi el totuşi vrea să plângă, poate e mai bine să-l laşi.

E bine să plângi dacă ştii de ce

file_247_32

Eu sunt acea persoană care, în fiecare săptămână sau mai des, intră în librăria de la parterul magazinului Titan şi iese de acolo cu o carte gen how to.. despre copii. Ultima achiziţie este aceasta, Când copilul plânge. Am citit doar câteva pagini din ea, dar sunt curioasă dacă va avea un efect mai puternic decât precedentele. Este foarte posibil ca această nevoie de a cumpăra astfel de cărţi să spună mai multe despre mine decât despre copil, pentru că ea poate plânge cât e normal, doarme cât e normal, şi eu sufăr mai mult din cauza programului ei decât ea. Oricum, e bine să încerci să rezolvi lucrurile, iar dacă nu merge, poate nu ai soluţia bună, sau poate ai abordat problema greşită.

Revin dacă învăţ ceva relevant.