Filosofie de doi bani

fata-cu-portocale_1_fullsizeNu știu despre voi, dar eu una mi-am închipuit de multe ori cum ar fi să scriu o scrisoare pe care ceilalți să o citească după ce am murit. E un exercițiu interesant, pe care din păcate nu l-am dus niciodată mai departe de scenariul în care ceilalți (știu ei cine), după ce citesc, își dau seama brusc cât au fost de haini, hapsâni, etc și se zvârcolesc de-a pururi în iadul realității în timp ce eu mă relaxez pe câmpii eterne. Am citit Fata cu portocale în pregătire pentru Lumea Sofiei, mai precis ca să am motive de critică, pentru că dacă e să te motiveze cineva să citești o carte, cea mai sigură metodă e să-ți spună că nu vei pricepe nimic din ea. Revenind la scrisoarea din cartea de față (atenție, spoiler), nu mi s-a părut așa de spectaculos să te întrebi, sau să întrebi pe alții dacă ar alege sau nu să se nască știind că vor muri după o scurtă vreme. Oricât de mult ai trăi, comparativ cu cât nu trăiești, e puțin. Apoi, presupunând că existi în general într-o formă care îți permite să decizi dacă ai chef să te naști sau nu, bănuiesc că decizia este cumva similară celei de a cumpăra sau nu o cafea dintr-un loc nou și nu prea ieftin. Poți să iei țeapă, desigur, dar cât de tare vei fi afectat pe termen lung (în acest caz particular, pe vecie)? Sau poate să fie foarte bună și după ce iei două guri, să vină un tâmpit și să ți-o verse pe jos. Din nou, cât de trist e acest scenariu în marea schemă a lucrurilor?  Oricum aș privi lucrurile, nu mi se pare o întrebare validă. Dacă e ceva de capul vieții ăsteia, atunci merită să o încerci no matter what. Dovadă sunt încasările senzaționale pe care le poate avea o dramă bună – nu vrem doar să râdem; decât nimic, merge și un plâns sănătos. Iar dacă nu e nimic de capul ei (al vieții adică), întrebarea nu are relevanță: poți să alegi să trăiești, sau să nu alegi, nu contează.

În afară de această dezamăgire centrală, cartea nu e rea. Cred însă că e mult mai interesant să o citești în adolescență, să rezonezi mai bine cu personajul (care mie nu-mi sună deosebit de adolescent, dar poate am uitat eu cum e).