Etichetă: Italo Calvino

A exista sau a fi?

Până să mă hotărăsc ce mai citesc, am citit cartea asta, Cavalerul inexistent, de Italo Calvino, pe care am cumpărat-o weekendul trecut de la o tarabă din parcul IOR.

E o carte pe care o poți citi într-o oră, două, dar te poți gândi la ea o viață întreagă. Sunt atâția oamenii care, deși trăiesc, se mișcă, vorbesc, mănâncă și fac cumpărături, nu prea își bat capul să existe. Câteodată am fost și eu printre ei. Cartea le are pe toate: cineva care nu este, dar există doar prin voința lui, cineva care este, dar până la a exista, nici nu știe că este, cineva care vrea să fie altcineva, cineva care nu știe cine este și vrea să afle ca să poată exista și o oștire întreagă de oameni care sunt, dar nu prea există.

Întotdeauna am crezut că voința e foarte importantă. Câteodată însă am confundat voința de a exista tu, cu voința de a face ca alte lucruri sau alți oameni să existe. Sigur că e important să atingi obiective, să creezi lucruri, să-i ajuți pe alții să fie sau să existe, dar toate astea nu ajută la nimic dacă le folosești ca un pretext să uiți că până la urmă cea mai importantă creație a ta ești tu.

Razna prin librărie

Am evadat de la muncă zilele trecute și având la dispoziție o oră întreagă de umblat brambura, m-am dus în Titan la librărie, că eram pe tocuri și nu mă țineau picioarele să merg mai departe.

După ce m-am sucit și m-am învârtit, am achiziționat următoarele:

Educație sexuală pentru copii și adolescenți, ca să am un răspuns spontan la întrebările copchilului, când or veni, și să nu fiu ca mama din clip-ul ăla pe care nu-l mai găsesc acum, pe care o trec toate nădușelile încercând să explice copilului cu birds and bees, și de fapt copilul vroia să știe cum se deschide punga de pufuleți (da, era o reclamă). În plus, am aflat de la o prietenă de-a mea că e o metodă foarte bună să-ți faci rapid prieteni la atelierele de parenting (când oi ajunge și acolo).

–

Râdeți cât vreți, eu fix de asta am cumpărat-o. E funny, am râs tare la primele pagini, așa că după ce am realizat o scurtă cercetare pe net să văd dacă nu e vreo bălărie, am luat-o. Deși mi-a trecut prin cap gândul să o iau ca să învăț ceva din care să fac și eu un ban cinstit, tentația de a o citi ca să-i enervez pe alții e mult mai mare.

–

Orașele invizibile de Italo Calvino, pentru că nimic nu este mai util decât literatura care nu ține morțiș să te învețe ceva.