Titlu: Acolo unde cântă racii
Autor: Delia Owens
Editura: Polirom
Se pare că în ultima vreme am oscilat între cărți foarte serioase și cărți hm.. mai puțin. Am ales cartea asta la club pentru că părea că toată lumea o citește, dar pentru mine a fost o mare dezamăgire. Sigur, nu e din seria Musso, dar se rostogolește repede spre zone bizare. E clar că autoarea are talent la scris și e clar că e pasionată de natură, dar povestea devine atât de neverosimilă și telenovelistică încât nu prea te mai bucuri de lectură, adică eu nu m-am bucurat că eram ocupată să exclam Pe bune? Hai, serios? Iar finalul mi s-a părut descumpănitor și foarte înfipt în niște norme culturale cu care nu prea rezonez.
Atenție, spoiler alert!
Deci până la urmă Kya chiar l-a omorât pe Chase, cu maximă premeditare, pentru că se temea că el o să încerce să o violeze sau să o omoare și asta e un fel de self defense anticipativ, which makes it ok in ochii tuturor personajelor. Mi se pare de pe altă planetă acest raționament. Oricum, spre o comparație, în timp ce citeam cartea, m-am uitat la primul sezon din Ku’damm, un serial german plasat în anii ’50, deci mai devreme un pic decât romanul Deliei Owens. Întâmplător și în acest serial există un viol și o răzbunare, dar situația se derulează complet diferit (fără alte spoilere aici, vedeți serialul, e cool). Da, îmi dau seama că nu e nici ăsta vreun documentar și realitatea nu este nici pe departe atât de cinematografică. Mi se pare însă interesant de observat diferența de perspectivă.
Cartescu 