Toată lumea care pretinde că ştie ceva despre acest subiect mi-a spus să nu-mi fac iluzii, copilul doarme când vrea, mănâncă atunci când vrea şi orice încercare de a reglementa cumva aceste lucruri este sortită eşecului. Chiar dacă nu sunt convinsă că nu au dreptate, m-am gândit că nu strică să afli mai multe despre subiect, aşa că mi-am luat această carte. După bunul obicei al tuturor celor care au un cabinet de vreun fel sau lucrează într-o instituţie de sănătate, cartea este împănată cu mărturii ale mamelor care sufereau din cauză că nu reuşeau să-şi adoarmă copiii decât cu mari dificultăţi şi eforturi. Am găsit aceste mărturii un pic obositoare, poate prea dese şi în defavoarea urmăririi unui flux logic. Cartea are câteva idei foarte bune, pe care le-am testat şi au funcţionat, ca de exemplu să vorbeşti cu copilul, să-l laşi să adoarmă în pătuţul lui, să-l înfeşi dacă e agitat, să-i dai suzeta (sfat relativ controversat), să pui zgomot alb ca să-l linişteşti. În rest, am acelaşi comentariu: poate am fost eu prea obosită ca să urmăresc fluxul logic, dar mi se pare că trebuie să ai ceva mai mult de o idee bună ca să scrii o carte.