Caut cititor / cititoare

Am citit Atlas Shrugged de Ayn Rand acum vreo 6 ani, mi-am cicălit prietenii până la plictiseală s-o citească, să am și eu cu cine comenta, dar n-am avut nici un succes. Adevărul e că e o cărămidă de carte, iar dacă acest lucru nu te descurajează, trebuie să fii realmente tenace ca să treci de primele 100 de pagini și să te obișnuiești cu stilul și cu limba engleză cam de manual.

Am aflat recent, cu întârziere cam de un an, că s-a făcut și un film, partea 1, urmează partea a 2-a peste câteva zile (coincidență). Când am citit cartea, îmi amintesc că am fost chiar surprinsă că nu există nici un film, până la urmă, e în bibliografia obligatorie pentru liceu în State, dar nu mi-a părut rău pentru că nu îmi puteam închipui ce ar putea aduce în plus un film acestei cărți, dar îmi puteam imagine o mie de moduri în care o poate face arșice.

Am citit câteva review-uri înainte să văd filmul, toate proaste, toate scrise de oameni care n-au citit cartea, dar au impresia că asta, cumva, nu este o problemă, iar unii din ei chiar vorbesc în numele celor care au citit cartea, spunând că, desigur, nu are cum să ni se pară „entertaining” acest film care conține doar conversații incomprehensibile de business și impresionante cantități de vin. Singura problemă este că dacă ar fi citit cartea și ar fi înțeles ceva din ea, și-ar fi dat seama că entertainmentul este ultima grija a autoarei care, la final, nu se jenează să trântească un monolog propagandistic de 30 de pagini. Revenind la film, mie mi s-a părut ok, ba chiar aș putea spune că mi-a plăcut. Poate e meritul celor 6 ani care au trecut de când am citit cartea, detaliile s-au mai estompat, personajele nu mai au o imagine atât de pregnantă în mintea mea.  Indiferent de lucrurile astea, filmul mi se pare fidel ideii și atmosferei cărții. Poate chiar prea fidel, pentru că uiți adesea că povestea e o utopie, iar personajele niște arhetipuri. Există voci care găsesc că nu e o coincidență faptul că filmul se lansează în această perioadă în care America se află în criză și viitorul povestit în carte seamănă destul de tare cu prezentul pe care îl trăim. Este posibil, dar nu e foarte important. Mesajul e valabil indiferent ce se întâmplă în exterior.

În continuare sunt în căutarea cuiva care să fi citit această carte și care să aibă chef să o discute. Exclus cei care au văzut doar filmul.

experimente de toamnă

Pentru că mă împiedic de mult de niște autori pe care nu mă pot hotărî să-i adopt, am cumpărat câte o carte de-a fiecăruia, într-o ediție ieftină, ca să nu plâng prea tare dacă se dovedește că mai bine continuam să-i ocolesc.  Mi-a luat aproape o lună să citesc primele 20 – 30 de pagini din Inocentul de Ian McEwan, nu pentru că ar fi o carte atât de proastă, ci pentru că mărimea, sau mai bine zis, micimea fontului experimentelor ieftine nu a mers mână în mână cu oboseala de după miezul nopții. Am rezolvat brutal chestiunea, într-o săptămână de mers cu metroul.

Cartea e ok, deși pentru subiecte asemănătoare prefer oricând stilul lui Graham Greene, așa că nu cred că integrala McEwan va fi stivuită prea curând peste cea a lui Greene în biblioteca mea. Pentru că pe coperta cărții scria că există și film, ba chiar cu Anthony Hopkins si Isabella Rossellini, m-am grăbit să-l văd dar nu am rezistat decât la jumătate din el, pentru că e prost. Nu înțeleg de ce ai pune un englez să joace un american si un american să joace un englez, mai ales când specificul cultural e important pentru atmosfera cărții (pfuui, ce clișeu de comentariu la română am produs..).

În concluzie, nu mă voi năpusti chiar acum la librărie să mai cumpăr o carte de Ian McEwan. Se pare că experimentul a lăsat lucrurile în același aer în care erau..