Ce eroi? Ce morminte? Bu-hu-hu!

bufnita Am fost ieri cu mama si bebele la Carturesti in Constanta sa cascam ochii si sa vad ce carti n-o sa-mi cumpar chiar acum, dar o sa le pun pe lista de „wanted” sa le iau cu prima ocazie. Am gasit o carte de bucate pentru copii, foarte frumoasa, cuprinzatoare, cu poze, sfaturi si pret rezonabil si, cand sa ies, vad pe standul de ocazii / reduceri aceasta carticica din imagine, Bufnita. Habar nu aveam cine este Carl Hiaasen, dar coperta imi promitea ca o sa rad in hohote. N-am ras in hohote, dar e o carte draguta pentru copii, n-as zice chiar pentru adolescenti, poate pentru cei americani, ca ai nostri nu citesc nimic, sau citesc chestii mai serioase. In orice caz, era fix ce-mi trebuia dupa ultima experienta literara.

Am citit-o pe terasa pe plaja azi-dimineata. Asta inteleg eu prin vacanta.


daca marul lui Tell statea pe capul unui argentinian, Elvetia era un fel de Italia

973-50-0323-6.promo Timp de doua saptamani m-am straduit sa citesc cartea lui Ernesto Sabato, Despre eroi si morminte. M-am straduit in speranta ca pana la final se va dovedi ca a avut un sens. M-am inselat. Este o carte urata. Nu proasta, ci urata. Nu am inteles de ce a trebuit sa o scrie.

Unicul moment de neincrancenare din carte, in care chiar am ras, a fost cel in care unul din personaje explica viziunea lui despre Elvetia, aceasta tara in care gospodinele se trezesc in fiecare dimineata si matura strazile, dupa care arunca gunoiul in Italia. Banuiesc ca este necesar ca unii ca fie murdari ca altii sa fie curati. Elvetia este tara care si-a ratat unica sansa la o mare tragedie nationala in momentul in care Wilhelm Tell a nimerit marul. (Argentina, in schimb, pare a nu fi ratat nici o ocazie.) Gluma asta este atat de stinghera in carte precum ar fi un martian la coada la branza.

Nu cred ca o sa mai citesc nimic de Ernesto Sabato si regret ca nu s-a tinut de prima lui vocatie, aceea de fizician. Asa, ar fi fost un necunoscut. Si, in afara de el, toata lumea ar fi fost mai fericita.

Am aflat de pe Wikipedia, aceasta sursa a tuturor cunostintelor, ca romanele lui au fost laudate de Camus si Graham Greene, ambii niste autori care imi plac atat de mult, ca nu voi pastra resentimente pentru ei pe tema asta. Dar mi se pare mai plauzibil faptul ca l-au laudat asa cum lauzi pe cineva care incearca sa fie ca tine, dar nu este.

Data viitoare cand vreau sa citesc un roman horror, o sa iau un Stephen King. Macar aia arata de la o posta a fictiune.