Nostalgii

Am abandonat pentru moment Lumea Sofiei, cu planul de a reveni la un moment dat, probabil când o să mă lase memoria și o să uit circumstanțele în care a ajuns în posesia mea. Cât despre Terry Pratchett, de data asta nu m-a prins. Am lăsat deoparte The Color of Magic pe la pagina 10, în schimb am văzut Hogfather, care nu m-a impresionat deloc, nu că ar fi fost rău făcut, dar imaginile chiar cred că dăunează universului lui Terry Pratchett.

medgidiaN-am stat însă degeaba în tot acest timp, am citit Medgidia, orașul de apoi, de Cristian Teodorescu, fără h, spre deosebire de bunicul lui, Fănică Theodorescu, unul din personajele principale ale cărții. Cartea e o colecție de multe povestiri foarte scurte, din Medgidia în al doilea război mondial. Mi-a plăcut mult, pe alocuri pare că e o succesiune de scene alb-negru, filmate sacadat, cu muzică de pian pe fundal și dialogurile scrise în chenare înflorate. Atmosfera cărții mi-a amintit un pic de copilărie între Brăila și Constanța, chiar dacă vremurile au fost altele.

O să-mi mai cumpăr și alte cărți de Cristian Teodorescu.

Odinioară

marile familiiCu amintirea Regilor blestemați pe care am citit-o prin generală la fel ca jumătate din generația mea pentru că epuizasem toată seria cu Pardaillan și Fausta, mi-am cumpărat și am executat Marile familii, de Maurice Druon. Este o carte lipsită de orice personaj simpatic, toți sunt plini de bube mai mari sau mai mici, iar autorul este total detașat de romanul pe care îl scrie, cu excepția unei oarecari priviri reprobatoare aruncate asupra întregului peisaj.

Ce este revigorant în carte este însă cinismul natural și nedisimulat al personajelor (și autorului) pe care azi nu îl mai găsești decât poate sub șapte straturi de principii și valori care mai de care mai orizontale și mai transversale.