Zic să mă repornesc cu o recenzie ușor de scris. Doamnele de marți, de Monika Peetz, o carte aleasă la club să ne mai relaxăm după lecturi mai provocatoare. Iată cu ce gânduri am rămas de pe urma ei (atenție, spoilere):

• Nu e de ici de colo să scrii o carte bună. Faptul că autorii talentați fac să pară că și tu ai putea, nu înseamnă că oricine poate. Și vorbesc doar de scriitură, nu de idei sau poveste.
• Nu rezonez deloc cu o anumită poziție morală foarte prezentă prin filme / seriale / cărți din genul mai ușurel: cineva face o dudă majoră (de genul are o aventură cu soțul prietenei) dar discuția morală se concentrează asupra celor care au subtilizat un jurnal de călătorie ca să vadă de ce se tot rătăcesc. Nu vreau să spun că dacă face cineva o boacănă mare, alea mai mici sunt justificate dar nu sună absurd situația asta: eu ți-am furat toți banii, dar tot eu am o răbufnire morală că tu mi-ai căutat în computer și ai aflat? Din fericire, prin cărțile / filmele bune nu am întâlnit ciudățenii din astea. Sau poate văd eu lucrurile ciudat.
• In aceeași linie, o altă dilemă morală: dacă afli ceva despre viața unei prietene (de exemplu, că partenerul o înșală), e musai să îi spui și cum reflectă decizia ta relația cu acea persoană (adică dacă îi spui asta înseamnă că ții la ea mai mult decât dacă nu)? Aparent și aici e o dezbatere care mie îmi scapă. Părerea mea este că nu e nicio legătură între cele două. Adică nu ai o datorie morală să spui chestii din astea unui prieten, mai mult decât consideri că ai să le spui unui străin (căruia nu i le spui, de fapt). Deci dacă află careva ceva cu potențial distrugator de viață, vă absolv de orice obligație morală de a-mi spune. A, dacă simțiti voi nevoia să îmi spuneți sau nu, go for it, dar nu o faceți pentru mine. Eu nu trebuie nici să știu, nici să nu știu. Însă pot să respect și situația în care voi trebuie să spuneți, și cea în care nu.
• Am observat efortul autoarei de a înghesui în carte toate tipurile de femei la care s-a putut gândi (sau poate sunt copiate din rezultatele vreunul test din Cosmo). Zici că e o carte scrisă de un bărbat, și încă nu unul prea perceptiv.
• Deși acțiunea e plasată într-un peisaj care ar trebui să te impresioneze, hm, nu te.