La muncă, tovarăși!

Am terminat Memoriile unei fete cuminți, a fost o idee tare bună să termin și să încep anul cu ea. Nu știu ce am înțeles din ea prima dată când am citit-o, dar îmi pare rău că nu a avut efectul de acum. Pot spune liniștită că anul acesta îmi propun să lucrez, să citesc și să scriu, fără distracții (relevant pluralul), în special fără cele din seria „iarba e mai verde de partea cealaltă a gardului”.. Nu, nu mi-ar fi mai bine dacă aș face altceva, sau dacă aș visa la cai verzi pe pereți (respectiv, că fac lucrurile pe care nu apuc să le fac). Am pus la o parte timp pentru fiică-mea, dar în rest, mă pot scufunda în proiectele mele cu zâmbetul pe buze. De fapt, asta îmi lipsea, că de scufundat, asta făceam și înainte, că n-aveam încotro, ziua tot 24 de ore are, tot rămâneau altele nefăcute, dar acum am ales să las la o parte grimasa obosită (e o metafora, da, n-o luați literalmente, tot așa încruntată o să fiu :)).

De când am această perspectivă minunată asupra scopului meu în viață (sau cel puțin în acest an), parcă toate lucrurile se așează altfel și dintr-o dată timpul se dilată și apuc să fac tot felul de chestii de pe lista de „not a must, but nice to have”. De exemplu, am fost la teatru de 2 ori în ultimele 2 săptămâni, dacă punem și teatrul de păpuși, chiar de 3 în 3 săptămâni (Uraaa! pentru mine). Ce-i drept, amândouă au fost despre crize și sărăciri (foarte la subiect, cu manifestanții printre care te strecurai ca să ieși din metrou – btw, dacă mă vedeți la tv în vreo coloană de manifestanți să știți că eram acolo pentru că trebuia să trec și eu pe undeva) și amândouă cu Maia Morgenstern în rolul principal. Dacă n-aș fi fost și la Țăndărică în săptămâna dinainte, m-aș fi îngrijorat cu privire la viitorul scenei noastre, dar nu, Albă-ca-Zăpada nu era machiată cu negru și nici nu și-a declamat cu patos replicile. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place Maia Morgenstern, dar aș fi vrut să rămân cu imaginea din Vizita bătrânei doamne, în Livada de vișini cred că mergea și altcineva.

Și ca să revin la Simone de Beauvoir și să închei mai repede povestea, mi-am comandat pe amazon.fr restul memoriilor și m-am apucat să citesc acum Femeia sfâșiată pe care până mâine cred că o termin. Mai am pe undeva și volumul următor al memoriilor, Puterea vârstei, dar cred că o să sar direct la vârsta bătrâneții și a pensiei, mi se pare potrivit, nu știu de ce.

e-cititul

Am un Nook. E vina lui că mi-am petrecut niște săptămâni citind sample-uri gratuite de cărți. Nu mai practicasem sportul ăsta, dar învăț. Am citit (mă rog, sempăluit) The Private Lives of Pippa Lee (de autoarea care a mai scris o carte pe care am citit-o recent, oricum asta e mai faimoasă). Nu mi-a plăcut. Am citit Stieg Larsson, ceva cu fata si dragonul. Cred că traducătorul era un indian studios și plictisit, pentru că era o traducere ca la școală, sau poate nici originalul nu era mai bun (sau ambele). Deci, nu mi-a plăcut. Am mai citit și alte chestii care de asemenea nu mi-au plăcut. Mi-am petrecut ceva vreme făcând e-pub-uri din bălării și enervându-mă că nu se vede bine, ba chiar l-am cărat în metrou o dată.

Așa că iată cum un device menit să mă facă să citesc mai mult, m-a făcut să citesc mai puțin. Deocamdată îl folosesc drept ramă pentru poza digitală a surorilor Bronte, dar am și alte planuri pentru el.