Între pereți

Într-un final, am terminat și Entre les murs. A doua jumătate a mers mult mai repede, mă obișnuisem deja cu argoul și nici nu mai încercam să ghicesc dacă există vreo intrigă specială. Cred că ar fi fost imposibil să o citesc în traducere, pentru că nu cred că poate fi tradusă. Povestea cu adolescenții de pretutindeni e o poveste. Ai noștri or fi și ei, unii, mai din ghetou, dar nu cred că sunt din șapte țări și de trei culori (și nu mă refer la alea de pe steag).

Mă gândeam cât bla bla se vehiculează pe tema diversității și egalității de șanse dar nu prea avem cum să înțelegem realități pe care nu le-am trăit.

Nu cred că o să comentez mare lucru despre această carte. Mi-a plăcut, acum mă pregătesc să văd filmul.

De râs, pasul 1. Cumpărați cartea

Pentru că am promis că mă apuc de cărți sănătoase la cap dar relaxate, am profitat de cumpărăturile de weekend și am trecut și pe la standul de cărți din supermarket și după ce am cântărit în mână câteva momente o carte despre regina Angliei încercând să trăiască în realitatea supușilor, am decis că voi continua să fiu snoabă chiar și în acest demers și nu voi cumpăra cărți de autori necunoscuți și care nu numai că nu vor ajunge niciodată în manualele de literatură ale nimănui, dar nici o stradă / alee / drumeag / uliță nu vor purta numele lor, nici măcar în orășelul obscur în care s-au născut..

Așa că mi-am luat Trei pe două biciclete și acum mă duc să o citesc și să-mi schimb comportamentul, sentimentele, uleiul la mașină și apa din vază.

Cheers!