Categorie: sensul vietii si alte chestii serioase

Dumnezeu și eu

Am citit zilele astea Dumnezeu. O istorie umană. Cartea e mai scurtă decât pare, pentru că jumătate din volum e ocupat de note, în general bibliografice. E interesantă dar pare grăbită. În unele locuri avansează niște ipoteze provocatoare dar nu le explorează sau argumentează suficient, în schimb urmărește cu detalii alte idei, care par secundare. Per ansamblu, mă bucur că am citit-o. Când treci prin istoria omenirii în 200 de pagini or so, mai primești un brânci din cotidian, îți dai seama că nu suntem vreo culme a ceva, ci doar un punct dintr-o istorie foarte lungă care merge mai departe. Un pic de perspectivă, cum ar veni, deși asta e experiența mea de lectură, nu este mesajul cărții.

Urmează Sapiens. A brief history of humankind.

Cu normalitatea înainte!

Este o carte ciudățică, Ultima iluzie, de Porochista Khakpour. Bănuiesc că poate fi citită și într-o cheie simbolică, în care aproape că poți face un dicționar în care să scrii ce reprezintă fiecare personaj, a cui personificare este și ce conflicte interioare sau stereotipuri reprezintă. Sau poate că e un delir, o inspirație de la un cap la altul, deși s-ar găsi niște psihanaliști morți care să spună că fix inspirațiile astea nu sunt niciodată random, ci întotdeauna reprezintă ceva din mentalul nostru colectiv. Oricum ar fi, nu pot spune nici că mi-a plăcut, nici că mi-a displăcut. Lăsând la o parte orice alegorii culturale, întrebarea relevantă la nivel personal (inclusiv al personajului principal) este Ce înseamnă să ai o viață normală? și cum te raportezi la normalitate atunci când propria ta istorie te aduce dintr-un spațiu în care a fi uman e definit altfel.