Neuronul în vacanță

Titlu: Central Park

Autor: Guillaume Musso

Editura: ALLFA

După o serie de cărți în mod special dificile, am decis la club să punem pe listă și ceva mai ușor, să ne mai relaxăm un pic. Ei bine, ăsta e rezultatul și cred că am cam exagerat. O fi fost obosit neuronul nostru, dar cred că nu suficient pentru cartea asta.

Citisem pe copertă că Musso scrie cărțile pe care ar vrea să le citească, dar nu le-a găsit nicăieri. O fi un motiv pentru asta, mă gândesc.. Dar cum orice sac își are peticul, înțeleg că e popular și multă lume îl cumpără. Recunosc că povestea polițistă mi s-a părut aberantă dar oarecum captivantă, însă personajele – zero, stilul narativ – zero, a fost cam ca atunci când cineva încearcă să-ți povestească un film polițist. Probabil înțelegi intriga polițistă, dar dacă filmul a fost bun sau nu, asta rămâne un mister. Uite, de exemplu dacă vă povestesc un film în care o tipă dispare de acasă și toată lumea crede că bărba-su a omorât-o, dar de fapt ea fugise singură și inscenase toată povestea și el se prinde și îi pune o capcană să se întoarcă dar între timp ea rămâne fără bani și iese din ascunzătoare și o ajută un fost prieten, dar ea vrea să se întoarcă și îl omoară pe ăla și înscenează că a răpit-o și vine acasă și polițiștii nu se prind de nimic, ce ziceți? E un film bun, personajele construite atent, ceva deosebit, sau vreun film de duzină, nu pierzi nimic dacă-l vezi? Greu de spus, nu? Într-adevăr, orice combinație e posibilă, deși în cazul pentru care am dat spoiler mai sus cei care au citit cartea spun că s-a pierdut masiv din subtilitate în film. Dimpotrivă, dacă ar face cineva un film din cartea lui Musso, probabil ar fi un câștig masiv de subtilitate, considerând baseline-ul (zero), dacă actorii ar fi cât de cât decenți.

e-cititul

Am un Nook. E vina lui că mi-am petrecut niște săptămâni citind sample-uri gratuite de cărți. Nu mai practicasem sportul ăsta, dar învăț. Am citit (mă rog, sempăluit) The Private Lives of Pippa Lee (de autoarea care a mai scris o carte pe care am citit-o recent, oricum asta e mai faimoasă). Nu mi-a plăcut. Am citit Stieg Larsson, ceva cu fata si dragonul. Cred că traducătorul era un indian studios și plictisit, pentru că era o traducere ca la școală, sau poate nici originalul nu era mai bun (sau ambele). Deci, nu mi-a plăcut. Am mai citit și alte chestii care de asemenea nu mi-au plăcut. Mi-am petrecut ceva vreme făcând e-pub-uri din bălării și enervându-mă că nu se vede bine, ba chiar l-am cărat în metrou o dată.

Așa că iată cum un device menit să mă facă să citesc mai mult, m-a făcut să citesc mai puțin. Deocamdată îl folosesc drept ramă pentru poza digitală a surorilor Bronte, dar am și alte planuri pentru el.