Găleata cu cărți (și motive)

Le mulțumesc prietenilor care s-au gândit la mine și m-au provocat pe Facebook să-mi postez și eu lista mea cu 10 cărți.

Cu foarte multă întârziere, le spun că nu pot. Și nici nu vreau. Nu pot să aleg zece cărți pentru că:

1. Le-aș nedreptăți pe celelalte pe care le-am citit

2. Le-aș nedreptăți pe cele pe care încă nu le-am citit

3. Singura carte care mi-a influențat decisiv viața a fost abecedarul. Tot ce a urmat este o consecință.

Dar vă invit să găsim o cârciumă cu număr moderat de decibeli și să ne întâlnim din când în când ca să dezbatem ce-am mai citit. Ce ziceți? E bine și așa?

Povestea unei vieți cam sălcii

zaira-catalin-dorian-florescuEste prima carte pe care o citesc în care personajul începe prin a-mi fi simpatic și încet, încet, de-a lungul sutelor de pagini, reușește să nu-mi mai fie. Cartea este povestea unei femei, de la naștere până la bătrânețe, trecând prin al doilea război mondial și prin comunism, prin fuga și viața în America, printr-o sumedenie de dezamăgiri și probleme. Lăsând deoparte ceea ce se întâmplă, am o problemă cu atmosfera cărții, mai ales după plecarea în America. America din cartea asta e ca un ghetto, galbenă și fără viață, încât nu înțeleg de ce ar fugi cineva acolo, sau, mă rog, odată greșeala făcută, de ce ar rămâne. Per alocuri, tonul seamănă a Ileana Vulpescu, dar fără certitudinea că personajele pozitive vor sfârși pozitiv. Da, știu că tocmai asta nu mă încânta la Ileana Vulpescu, dar nu e musai să fiu coerentă în toate alea.