Intre cer si pamant

Am început de două ori cartea asta pentru că e cam tristă și cam sumbră și cam dificil de suportat, deși dacă treci de jumătate îți dai seama că literatura islandeza e un acquired taste și te mai fortezi un pic in așteptarea momentului în care o să-ți placă. Și mai ajuta și faptul că puținele cărți pe care le-am citit eu sunt pline de cafea, pe lângă pește, frig, gheață, întuneric, mai mult frig, umezeala, tot întuneric, și mai multa gheata. Îți spui că niște oameni care apreciază cafeaua asa de mult trebuie sa merite sa te mai strădui un pic, asa ca te mai strădui un pic.

Până la urmă te trezești că îți place personajul, simți un fel de compasiune curioasa fata de el și vrei să-l mai auzi, asa ca le cumperi și pe celelalte și te inarmezi pentru noi runde de frig și întuneric. Și cafea și poezie.

Agree to disagree

img_20180219_092357.jpgPentru întâlnirea din februarie a clubului de carte, am citit Trei etaje, de Eshkol Nevo, un autor israelian contemporan de care nu auzisem. Spre deosebire de o parte din colegii mei de club, mie mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că îmi vorbește despre o societate despre care știam doar stereotipuri. Apoi pentru că mi se pare că vocea femeilor este foarte autentic surprinsă (aici altora li s-a părut că dimpotrivă). Și, în ultimul rând, dar nu cel mai neimportant, pentru că e construită ca o metaforă pentru altceva, nu spun ce, să nu stric surpriza.

Recunosc că nu mi s-a mai întâmplat până acum să îmi placă o carte și să fiu față în față cu alții cărora nu, și care nici măcar nu au urât-o, pentru că asta ar presupune ceva pasiune, ci au găsit-o total lipsită de valoare literară. Așa că am făcut un pas înapoi și m-am întrebat dacă nu cumva așa o fi, poate m-am lăsat vrăjită de crâmpeiele de viață în care m-am regăsit și am trecut-o din greșeală pe lista albă. Ba chiar am și recomandat-o unei prietene!

Apoi mi-am venit în fire, am abandonat MOOC-urile de teorie literară la care mă înscrisesem ca să am argumentele la mine data viitoare și mi-am amintit că eu una mă duc la club ca să discut ce au însemnat pentru mine cărțile pe care le-am citit și că nu suntem vreun comitet editorial care alocă valoarea și trebuie sa decidă dacă își leagă numele și ROI-ul de vreun autor sau altul. Așa că o să continui să mă fac de râs și să spun că mi-a plăcut cartea lui Nevo. Și pentru că nu era altceva tradus de el în română, m-am apucat să citesc Amos Oz (da, știu că nu ăsta era sensul normal al lucrurilor).