Să ne exprimăm liber

Cartea asta a prins ceva concedii la mare, sau, mă rog, pe lângă ape, dar de abia acum am apucat să o citesc. Erotic Stories for Punjabi Widows nu este, așa cum s-ar putea crede, o colecție de povestiri erotice, deși conține și așa ceva. Este un roman în toată regula, ba chiar unul care merită să fie citit. O să mă abțin de la spoilere, dar cartea te face să te gândești un pic la diverse lucruri importante în viață, chiar dacă nu ești nici Punjabi și nici widow, ca de exemplu cum comunici cu alte generații, ce înseamnă libertatea ta personală de a-ți alege drumul în viață, cum îți susții drepturile în fața adversității și, nu în ultimul rând, că erotismul nu e vreo treabă exotică pentru că, dintre toate activitățile umane, sexul este cea mai accesibilă și populară.

Dar ca să și cârcotesc un pic, pe alocuri cartea este un pic prea militantă și câteodată vocea personajelor se pierde în discursul „cu teme” (ca să citez din altă carte pe care am terminat-o recent și despre care voi scrie numaidecât). Și mi se pare și ăsta un pericol la fel de mare ca atunci când nu ai nicio voce. Dar una peste alta, de citit.

Pata umană

Am citit Pata umană în februarie 2020, la ultima întâlnire live a clubului de carte înainte de pandemie, dar sigur că noi nu știam treaba asta atunci, ne distram cu șampanie și cannelloni cu fistic. Am dezbătut o vreme de ce se cheamă așa, nu știu dacă, istoric vorbind, chestiunea asta este tranșată, dar eu cred că ni se dă cheia în deschiderea cărții, rochița albastră, ce ascundem dar expunem în văzul lumii.

Filmul l-am văzut parțial, mi s-a părut că potențialul cărții a fost muls în locurile nepotrivite. Una peste alta, nu știu dacă dau fuga să cumpăr integrala Philip Roth, e cam dark pentru mine în vremurile astea.