O matematică probabilă

Am profitat de călătoriile cu metroul spre centru ca să citesc o carte pe care am primit-o cadou de ziua mea, se cheamă Partida neterminată. Pascal, Fermat și scrisoarea din secolul al XVII-lea care a creat lumea modernă. Este despre cum s-a născut teoria probabilităților dintr-o problemă apărută la masa de joc. Foarte interesant subiectul, dar citind cartea observi că, probabil, editorul a fost mai bun decât autorul: titlurile sunt captivante, abordarea de ansamblu e destul de șmecheră (să prezinte la începutul fiecărui capitol o părticică din corespondența Pascal – Fermat), prezintă și ceva istorie, dar digerabil; totuși cartea are câteva neajunsuri, dintre care cel mai mare este că nu s-a decis suficient de tare să fie pentru cititorii pasionați de matematică, și care pot pricepe raționamente matematice mai complexe decât ale unui Joe mediu. Păcat. Și, în linia asta, nici nu îți explică unele raționamente, sau nu le explică suficient de convingător pentru mine.

Exemplu din carte: dacă X are 2 copii, dintre care cel puțin unul e fată, care e probabilitatea ca X să aibă un băiat și o fată? Puteți fi de partea lui Pascal, sau de partea lui Fermat, sau cel puțin de partea a ceea ce autorul interpretează a fi aceste părți.

Recomandări călduroase:

Marea teoremă a lui Fermat. Excepțională. Devine  un pic mai dificil de citit și înțeles spre final, când matematicile utilizate pentru rezolvarea teoremei devin extrem de complicate, dar tot este de apreciat efortul autorului de a încerca să le facă accesibile pentru toți cei care n-au sărit pasajele de matematică de până atunci. Cartea e plină de multă, multă matematică interesantă.

Povestea ultimei părți, a demonstrației, apoi a erorii, apoi a corectării soluției, o puteți vedea în acest documentar realizat de Simon Singh si John Linch. E absolut impresionant.

Zero – Biografia unei idei periculoase.O carte pe care am citit-o cu ani în urmă, foarte bine scrisă, foarte interesantă, deschide nenumărate căi de explorat ulterior.

Chiul la numere

numerele_naturiiAm citit Numerele naturii de Ian Stewart, o carte pe care am cumparat-o acum ceva vreme, împreună cu alte câteva din aceeaşi colecţie, după ce citisem Marea Teoremă a lui Fermat şi Zero – Biografia unei idei periculoase şi fusesem atât de impresionată că am dat fuga la Humanitasul din fundul curţii şi am luat cu braţul tot raftul de profil.

N-a fost nici pe departe aşa taietoare de răsuflare cum m-am aşteptat. Ajunsesem la jumatatea ei şi incă arăta ca o introducere uşurică făcută pentru cei care au chiulit de la orele de mate şi fizică în liceu.

Cu ce am rămas din ea? Cu o explicaţie lejeră a teoriei haosului, pe care nu m-am obosit niciodată să o investighez, pentru că am crezut că efectul fluturelui e o metaforă care acoperă o realitate cu multe integrale duble şi triple şi asta e  un curs la care eu am chiulit in facultate. Deci, în ansamblu, cartea nu m-a impresionat deloc, mi s-a părut dezlânată şi cred că a trecut pe lângă subiect de câteva ori bune.

O să caut însă carţile pe care le-a scris cu Terry Pratchett despre ştiinţa din Discworld şi poate reuşeşte să se reabiliteze în ochii mei :P.