Este o carte ciudățică, Ultima iluzie, de Porochista Khakpour. Bănuiesc că poate fi citită și într-o cheie simbolică, în care aproape că poți face un dicționar în care să scrii ce reprezintă fiecare personaj, a cui personificare este și ce conflicte interioare sau stereotipuri reprezintă. Sau poate că e un delir, o inspirație de la un cap la altul, deși s-ar găsi niște psihanaliști morți care să spună că fix inspirațiile astea nu sunt niciodată random, ci întotdeauna reprezintă ceva din mentalul nostru colectiv. Oricum ar fi, nu pot spune nici că mi-a plăcut, nici că mi-a displăcut. Lăsând la o parte orice alegorii culturale, întrebarea relevantă la nivel personal (inclusiv al personajului principal) este Ce înseamnă să ai o viață normală? și cum te raportezi la normalitate atunci când propria ta istorie te aduce dintr-un spațiu în care a fi uman e definit altfel.