Categorie: lumea din capul nostru

Zăpezile de altă dată

Titlu: Iernile sufletului

Autor: Katherine May

Editura: Nemira

Nici anul ăsta nu am avut propriu-zis iarnă, și nu mă refer doar la feria cu zăpadă (nici din aia n-am avut), ci mai ales la iarna aia tristă, exasperantă, cu frig, incomodă, gri și mocirloasă, care mă îmbrâncea să mă bucur de orice cană de ceai, de un colțișor cald, de o rază rătăcită de soare. Iarna care crezi că nu se mai termină și care te face să plutești când, neașteptat, se termină totuși și începe balamucul cu mărțișoarele.

Când e cald e greu să fii trist, eu cel puțin am impresia că irosesc energia solară și că mai bine amân tristețea pentru zilele cu ploaie. Așa că am luat cartea asta să o citesc în anotimpul adecvat, indiferent dacă mă cam încurcă încălzirea globală.

Mi-a plăcut mult, este o colecție de eseuri /memorii organizate pe luni, începând cu prologul din septembrie și terminând cu dezghețul din martie. Este și despre iarna climatică, dar mai ales despre iarna sufletului, așa cum îi spune și titlul. Cu toții trecem prin perioade mai întunecate care pot sa dureze cât o iarnă sau cât multe ierni la un loc. Uneori ni se pare că viața noastră așa va fi mereu, alteori chiar ne dăm seama că e doar un sezon, dar mai niciodată nu ne vine să ne așezăm în el cu calm și să-l petrecem în tihnă și self-care. Dacă avem energie ne luptăm, ne prefacem că nu există, îl alungăm ca pe un fum care ne intră în ochi și de asta avem lacrimi, nu, nu e nimic trist. În realitate este o perioadă pe care, la fel ca pe iarna meteorologică, e mai bine să o îmbrățișăm decât să încercăm să o desființăm. Să ne dăm ceea ce avem nevoie în sezoanele reci ale vieții noastre, să ne protejăm cu un pic de căldură suplimentară, să ne punem listele și planurile și obiectivele deoparte și să ne cuibărim undeva în siguranță. A te refugia înseamnă să-ți dai timp să te vindeci, fără să te forțezi să fii tot timpul în frunte și să demonstrezi că ești tare ca piatra și iute ca săgeata.

Acum că nu le mai am, mi-e dor rău de iernile astea aspre, care îți dau pretextul să te scufunzi un pic în tristețea pe care ai adunat-o în restul anului, și să vezi dacă te mai ridici.

Review: The Body Keeps the Score (tot despre traume)

Audible book cover of The body keeps the score.

The Body Keeps the Score, de Bessel van der Kolk. Editura Penguin, link aici.

Pe scurt, despre traumă și posibilități de vindecare, pe baza cercetărilor și experienței autorului și a altora care știu ce spun. Ideea principală, sau firul roșu, este că trauma nu e ceva ce locuiește exclusiv în mintea noastră. Corpul este și el afectat și vindecarea trebuie să ia asta în serios. Îndoparea cu medicamente și vorbitul până te faci albastru au rolul lor, dar nu rezolvă tot.

Readability: a mers greu, cred că m-am apucat de ea acum câteva luni, dar nu pentru că scrierea e greoaie, chiar nu e, iar eu am ascultat-o pe Audible (deci efort mai mic), ci pentru că subiectul este dificil. Și cognitiv, dar mai ales emoțional. De multe ori a trebuit să mă opresc, pentru că nu mai puteam să ascult, experiențele relatate erau prea apăsătoare. În partea a doua, în care vorbește despre metode terapeutice, nu mă mai săturam însă și a fost nevoie să pun conștient un pic de frână ca să am timp să procesez ce ascult.

De bine: mi se pare că este o carte de bază pentru toți cei din profesiile legate de sănătatea mintală și foarte utilă pentru absolut oricine. Nu e nevoie să fi fost în război ca să beneficiezi de ce scrie în carte. Trauma nu e ceva ce li s-a întâmplat altora pentru că au avut ghinion. E ceva ce se întâmplă mult mai multor oameni decât am vrea să recunoaștem, cu impact mult mai profund decât ne dăm seama.

De rău: nu am. E o carte esențială pe care cred că mi-o voi cumpăra și în variantă tipărită, ca să o pot studia cum trebuie.

Per ansamblu, o carte esențială, obligatoriu de citit. Am găsit în ea genul de idei care ar putea salva omenirea, dacă lumea le-ar crede. Genul de idei care sunt fix ca o comoară ascunsă în văzul tuturor. Dar lumea nu crede. După cum putem vedea în ceea ce trăim zilele astea pe piciorul nostru de plai.

Mai multe resurse aici și aici.