Neuronul în vacanță

Titlu: Central Park

Autor: Guillaume Musso

Editura: ALLFA

După o serie de cărți în mod special dificile, am decis la club să punem pe listă și ceva mai ușor, să ne mai relaxăm un pic. Ei bine, ăsta e rezultatul și cred că am cam exagerat. O fi fost obosit neuronul nostru, dar cred că nu suficient pentru cartea asta.

Citisem pe copertă că Musso scrie cărțile pe care ar vrea să le citească, dar nu le-a găsit nicăieri. O fi un motiv pentru asta, mă gândesc.. Dar cum orice sac își are peticul, înțeleg că e popular și multă lume îl cumpără. Recunosc că povestea polițistă mi s-a părut aberantă dar oarecum captivantă, însă personajele – zero, stilul narativ – zero, a fost cam ca atunci când cineva încearcă să-ți povestească un film polițist. Probabil înțelegi intriga polițistă, dar dacă filmul a fost bun sau nu, asta rămâne un mister. Uite, de exemplu dacă vă povestesc un film în care o tipă dispare de acasă și toată lumea crede că bărba-su a omorât-o, dar de fapt ea fugise singură și inscenase toată povestea și el se prinde și îi pune o capcană să se întoarcă dar între timp ea rămâne fără bani și iese din ascunzătoare și o ajută un fost prieten, dar ea vrea să se întoarcă și îl omoară pe ăla și înscenează că a răpit-o și vine acasă și polițiștii nu se prind de nimic, ce ziceți? E un film bun, personajele construite atent, ceva deosebit, sau vreun film de duzină, nu pierzi nimic dacă-l vezi? Greu de spus, nu? Într-adevăr, orice combinație e posibilă, deși în cazul pentru care am dat spoiler mai sus cei care au citit cartea spun că s-a pierdut masiv din subtilitate în film. Dimpotrivă, dacă ar face cineva un film din cartea lui Musso, probabil ar fi un câștig masiv de subtilitate, considerând baseline-ul (zero), dacă actorii ar fi cât de cât decenți.

A citi sau a privi

O carte desenată, bună de făcut postere din imagini, cu vorbe puține, dar delicate și profunde. Însă sincer, în scepticismul meu, mi-a părut mai mult o mașină de făcut bani, decât o împărtășire a unei înțelepciuni subtile. Da, te ating la corazon si băiatul, și calul, și vulpea, și cârtița și da, fiecare pagină e o operă de artă, e incredibil cât de ilustrative sunt desenele deși par niște mâzgălituri și nu au deloc detalii. E posibil însă să mi se pară că e scumpă pentru că am privit-o ca pe o „carte”, pe care o citești. Dacă o privesc ca pe o colecție de desene (cu text secundar), nu mi se mai pare. Oh, well.