Am început (şi între timp am şi terminat) să citesc o colecţie de 13 povestiri de Aldous Huxley. Citisem Brave New World mai demult, evident mi-a plăcut, aşa că am cumpărat şi aceste povestiri. Scrie plăcut şi uşor de citit, deşi editorul pe alocuri şi-a luat banii degeaba pentru că unele pasaje sunt stângace şi cu repetiţii, iar traducătorul a mai dat rateuri.
Am citit 12 din 13 povestiri, pe cea cu micuţa mexicană nu am putut-o citi din start, nu m-a inspirat titlul.
Mi s-a părut curios cum unele povestiri surprind perspective feminine foarte realiste şi, deşi evident bazate pe anumite generalizări, cu suficiente detalii încât să îţi poţi închipui că o astfel de femeie ar putea exista. Şi mai spunem că bărbaţii nu ne înţeleg..
Nu prea ştiam de ce să mă apuc, şi am găsit cartea asta, pe care am cumpărat-o într-un moment de revoltă feministă. Vroiam să citesc ceva care nu te învaţă cum să fii mai suplă, să faci plăcinte mai bine, să ai genele mai lungi etc.
