Update

Vaccinată fiind cu 3 doze din aventurile blajine și îmbibate în rachiu ale comisarului Maigret, mi-am luat inima în dinți și am replonjat în frumuseţea vieţii prin ochii lui Pleşu. Chiar dacă la prima vedere am crezut contrariul, între timp mi-am vârât în cap că lamentările critice la adresa cotidianului nu sunt menite să te convingă să te sinucizi, aşa că m-am hotărât să iau lucrurile în cel mai bun sens posibil.

********************

Între timp am terminat cartea, mi-au trecut și accesele războinice împotriva unor pasaje cu care n-am rezonat şi m-am apucat de altceva. Dar voi reveni.

Glume cu savantul rus parcă sunt, dar nu-s

lunea

Am citit și ultima carte de frații Strugațki pe care o mai aveam pe acasa, Lunea începe sâmbăta.

Nu e propriu zis un roman, pentru că nu are o poveste. E o colecție de schițe și momente din activitatea unui institut de cercetări care se ocupa cu descoperirea fericirii eterne, sensului vieții și a altor lucruri super utile omului în viața de zi cu zi. Mi s-a părut că seamănă cu Terry Pratchett oarecum, umorul e similar; chiar, o exista in Discworld vreun institut de cercetări? Dacă nu, ar trebui.

Cartea e mai degrabă simpatică și chiar dacă savantul rus este nemuritor, demagog, genial, indisciplinat, bădăran și câteodată spaniol, tonul este unul de bunăvoință prietenoasă și admirativă. Adevărul e că nu suna rău ca loc de muncă. Să mă uit pe bestjobs.