Categorie: ganduri neesentiale

Banalități, colecția primăvară – iarnă

N-am fost foarte încântată când am citit articolul lui Pleşu în care vorbea de tipuri de cititori, pentru că aveam o vagă bănuială că m-aş înscrie şi eu într-una din categoriile puţin măgulitoare ale devoratorilor de cărţi fără nici un discernământ. Dacă mă uit pe orice lista de cărţi de bază, considerate ca fiind formatoare de caractere şi cultură, de abia dacă pot spune că am bifat 10% din ele. Oricum ai face însă, oricât te-ai strădui, tot atâtea cărți poți citi într-o viață și atunci, inevitabil, vei avea alte cărți lipsă la apel. Numai gândul că aș putea să nu fi citit toate cărțile minunate pe care le-am citit, în favoarea unor necunoscute, mă face să mă simt instantaneu mai bine, indiferent în ce categorie de cititori aș fi.

În altă ordine de idei, în mod total neașteptat, zilele astea a venit primăvara. Ceea ce înseamnă că bietele cărți nu mai trebuie să joace poticnit rolul terapeutic pe care îl tot macină de câteva săptămâni, acum e soare, mi s-a risipit iarna din cap, pot să citesc de plăcere.

Rătăciri pe diverse planete

Am terminat Preludiul Fundaţiei de Asimov acum câteva zile. Mi-a luat ceva mai mult să o termin pentru că, dacă e ceva ce mă adoarme negreşit, este cititul pe Nook. Nu ştiu cum şi de ce, dar cert e că din cărţile tipărite pot citi mai mult şi, în plus, reuşesc să le plasez pe noptieră şi să sting lumina înainte de a adormi. Cu Nook-ul mă trezesc pe la ora 3, cu lumina aprinsă şi încercând să-mi dau seama dacă i-am dat deja vreun cot fatal sau încă mai trăieşte.

Nu că mi s-ar fi părut cartea plictisitoare, ba chiar a reuşit să mă surprindă la final, pentru că între atâtea picoteli şi aţipiri, uitasem că o să aibă şi un final. Le voi citi şi pe celelalte, dar nu chiar acum, pentru că mi se pare că e genul de scriere care nu rezistă timpului, tocmai pentru că a fost atât de bine integrată în timp. E greu, dacă nu chiar imposibil, să concurezi cu bugetele hollywoodiene de efecte speciale. Şi e oarecum naivă pentru că insistă să ne explice lucruri care nu au nevoie de explicaţii. Şi nu ne explică altele care ar avea nevoie, dar e evident că nu pot fi explicate.

Apoi am încercat să citesc Omul Pozitronic, care e ok dar nu a prea mers, am citit începutul din The Hobbit, care n-a mers pentru că e scrisă pentru copii şi din film nu e evident acest lucru, dar din carte este, am citit începutul unei cărţi de Rodica Ojog-Braşoveanu, care nu m-a prins pentru că nu sunt în dispoziţie de concediu. Mai am o serie de cărţi de care nu am chef să mă apuc pentru că sunt triste. Nu ştiu ce să fac.