Operațiune încheiată cu succes

De mult n-am mai întâlnit o carte care să mă adoarmă cu atâta succes. Mi-a luat o grămadă de timp să o termin, pentru că nu puteam presta mai mult de 6 -7 pagini odată. Așa că am decis să pun celelalte cărți ale colecției la loc răcoros pentru momente mai de concediu, pentru că mi-e teamă că dacă exagerez cu spălarea creierului nu va mai rămâne mare lucru de uscat.

Înapoi la literele puchinoase, așadar, chiar dacă sunt triste sau frustrante.

Infernul zilelor noastre

Am citit Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, un scurt roman compus dintr-o singură scrisoare prin care Alexis îi mărturisește soției sale că este homosexual. Cartea a fost scrisă în 1929 când autoarea avea douăzeci și ceva de ani. 35 de ani mai târziu, revizuind cartea, autoarea concluzionează că ea este în continuare actuală așa cum este. 83 de ani mai târziu însă, aș spune că nu mai este. În multe societăți oamenii nu-și mai fac atâtea procese de conștiință în legătură cu sexualitatea lor, asta e clar. Dacă vrem să extrapolăm, este relatarea iadului personal locuit de cei care nu sunt acceptați de societate. Întrebarea mea este însă dacă oamenii mai trăiesc așa ceva în zilele noastre.. Sau poate acum agonizăm lăuntric că nu reușim să ținem pasul cu moda, cu idealul feminin / masculin, cu ce zice societatea că ar trebui să fim ca părinți, parteneri, prieteni, etc.. Mda, nevrozele există și acum, dar sunt mai superficiale, mai dezlânate și mai puțin lirice.