N-am fost foarte încântată când am citit articolul lui Pleşu în care vorbea de tipuri de cititori, pentru că aveam o vagă bănuială că m-aş înscrie şi eu într-una din categoriile puţin măgulitoare ale devoratorilor de cărţi fără nici un discernământ. Dacă mă uit pe orice lista de cărţi de bază, considerate ca fiind formatoare de caractere şi cultură, de abia dacă pot spune că am bifat 10% din ele. Oricum ai face însă, oricât te-ai strădui, tot atâtea cărți poți citi într-o viață și atunci, inevitabil, vei avea alte cărți lipsă la apel. Numai gândul că aș putea să nu fi citit toate cărțile minunate pe care le-am citit, în favoarea unor necunoscute, mă face să mă simt instantaneu mai bine, indiferent în ce categorie de cititori aș fi.

În altă ordine de idei, în mod total neașteptat, zilele astea a venit primăvara. Ceea ce înseamnă că bietele cărți nu mai trebuie să joace poticnit rolul terapeutic pe care îl tot macină de câteva săptămâni, acum e soare, mi s-a risipit iarna din cap, pot să citesc de plăcere.