Categorie: eu cu mine și gândurile din capul meu

Contradicții?

Gata cu pauza, am revenit la lecturile serioase. Am început volumul 2 al vieții lui Freud, Paria de Irving Stone. Două lucruri mă intrigă în această poveste (pentru că este totuși o biografie romanțată, nu este chiar oglinda perfectă a vieții și gândurilor lui Freud).

Primul este perseverența lui. Mai precis, gradul de nebunie necesar pentru a merge înainte, împotriva tuturor. Și nu era un om care nu își dorea apreciere sau faimă, ci dimpotrivă. Și totuși din carte reiese că a publicat, unul după altul, articole, studii, cărți, despre care știa că o să-i șocheze pe cei a căror apreciere o căuta. Bănuiesc că era destul de lucid cât să anticipeze respingerea, și totuși nu se putea opri, și nici nu încerca acest lucru. O fi psihanalizat cineva acest comportament compulsiv și inadaptat (ca sa ma prefac ca stiu cuvinte mari)? Lăsând gluma și invidia la o parte, scriam mai demult că dacă ești îndrăzneț, îți vin în ajutor forțe nebănuite. Dacă forțele astea se cheamă Dumnezeu sau nu, e o chestiune, cred, de alegere personală. Eu cred că nu trebuie să se cheme nicicum, sunt o chemare în sine.

****

Mai am puțin și termin cartea. Scriam mai sus de două lucruri care m-au uimit. Între timp a trecut suficientă vreme cât să-l fi uitat pe al doilea (din întâmplare, din vreun motiv îngropat?) și să fi apărut altele. Cum ar fi:

  • În ce măsură a fost psihanaliza lui Freud o știință a unei epoci, dependentă de modelul cultural al vremii respective? De investigat.
  • Cum poți să nu fii defensiv în fața celor care te insultă, să fii generos cu cei care nu sunt de acord cu tine și totuși să rămâi în continuare atașat de ideile tale? Să fii în același timp implicat și detașat? Poate dacă ai o chemare și știi lucrul ăsta, și nu ai neglijat-o, ea este atât de puternică încât lucrurile din exterior rămân doar ceea ce sunt, niște lucruri exterioare care joacă doar în filmul realității, nu și în cel al imaginației. Doar urmându-ți visul poți rămâne lucid?
  • Cum se face că unii oameni au impresia că trebuie să merite fiecare fir de ață pe care îl capătă? (întrebare retorică cu rol auto-terapeutic menită să mă facă să citesc biografia lui Steve Jobs ca să mă scutur de aceste idei nesănătoase)

Astăzi nu sunt știri

Cronica ideilor tulburătoare este o colecție de mini-eseuri care fac ceea ce promit, adică te pun pe gânduri. Cum ar fi, ne întreabă autorul, să deschidem televizorul și crainicul să ne spună că azi nu s-a întâmplat nimic vrednic să ne răpească jumătatea de oră pe care am putea să o petrecem cu copiii, plimbându-ne prin parc, sau citind o carte? Pe mine m-a șocat ideea că a existat un timp în care acest lucru se întâmpla cu adevărat și era spus cu toată seriozitatea. Și nu din cauză că se întâmplau în lume mai puține lucruri decât acum, ci din cauză că noțiunea de „știre” avea alt sens. Astăzi sunt știri non-stop, pe multiple canale, și totuși nu știm mai nimic. Poate că de fapt vrem doar să ne închipuim că știm, că suntem la curent, sau, și mai grav, ideea de știre s-a golit complet de conținut. Poate ce vrem este să fim un pic zguduiți de 10 morți, 4 accidente grave și câteva spintecări, ca să ne simțim liniștiți că încă suntem oameni, avem sentimente și ne pasă de ceilalți (desigur, fără implicații, că nu știu pe nimeni care să fi dus portocale la spital unui om numai pentru că l-a văzut la știri cu mațele pe afară). Și asta în timp ce nu prea avem timp să ne vedem prietenii, cu familia ne adunăm din paști în paști, iar atunci când ne adunăm discutăm și cu unii și cu alții aceleași banalități pe care le-am discutat și ultima dată când ne-am văzut, probabil acum șase luni. Ce-ai mai făcut? – mă întreabă cineva cu care nu m-am mai văzut de nu știu când. Mă gândesc: oare ce să-i povestesc? Ce realizări minunate am mai avut? Ce supărări m-au făcut să trec cu mașina pe roșu la semafor? Ce mai face copilul? (da, unii oameni când întreabă ce ai mai făcut nu doresc câtuși de puțin să afle ce ai făcut tu, de fapt se referă la copil) Varianta scurtă (și incompletă, seacă și necredibilă)? Varianta lungă (și plictisitoare și generatoare de vinovății că m-au lăsat baltă atâta vreme)? Așa că răspund convenabil: Mai nimic. Aceleași lucruri. Astăzi nu sunt știri.