Vulpea albastră

Tot din literatura islandeză, o carte cu pagini puține dar multă sensibilitate, dovadă că nu ai nevoie de tomuri ca să exprimi sentimente profunde. Scriitorul a colaborat cu Lars von Trier la Dancer in the Dark, filmul care mie mi s-a părut cel mai trist dar și frumos film ever. Și l-am văzut demult, dar își păstrează locul. Cartea asta nu este atât de tristă, nu hohotești la ea, dar ai putea dacă te-ai opri o clipă. Din multele teme la care ai putea să te oprești, eu m-am oprit la bunătate, la disponibilitatea de a face ceva pentru celălalt, de a te purta ca un om, de a accepta vulnerabilitatea ta și a lui fără a-i lipi o etichetă și fără a te transforma într-un robot cu program preinstalat.

Viața ca un dans

Așteptându-l pe Bojangles e o carte pe care cu siguranță o voi reciti la un moment dat. E incredibil de caldă, deși vorbește despre o poveste în esență tristă. Chiar dacă e povestită din perspectiva unui copil, cu toate naivitățile vârstei, am putea la orice vârstă să ne desprindem de rațiunea plictisitoare și să trăim cu ceva mai multă imaginație. Până la urmă, sănătatea mintală e overrated și viața nu e o cursă.

Cineva spunea că oricine are în el o carte, dar puțini au două. Sper că Olivier Bourdeaut are mai multe.