Când e vorba de chestii dezgustătoare și de ce e mai rău în oameni, te poți baza pe Amelie Nothomb, nu te va dezamăgi. În Atentat este vorba despre frumos și urât. Poate că frumosul nu e perfect (frumoasa eroină se îndrăgostește de un playboy cretin), urâtul, în schimb, este, iar încercarea autoarei de a-l salva (îndrăgostindu-l de frumoasa eroină) este mai degrabă o farsă transparentă. Mi-a plăcut foarte tare argumentul lucid al hidosului care realizează că nu poate avea pretenția să fie iubit pentru sufletul lui (care oricum e negru) atâta vreme cât el nu s-a îndrăgostit de vreo slută pentru sufletul ei frumos. O carte care te lasă cu un gust amar, la fel ca restul.
Categorie: despre iubire (şi prin împrejurimi)
Povești despre întuneric și lumină
De câte ori pun mâna pe o colecție de nuvele, mă bucur ca și când aș avea o zi liberă, în care pot să adun o grămadă de mici plăceri: o baie cu spumă, o cafea cu o prietenă, un teatru sau un film, o carte în fotoliu, o hoinăreală prin magazine, toate în aceeași zi, fiecare suficient de scurtă încât să nu acapareze ziua. Fiecare, separat, ar fi o evadare. Împreună sunt un răsfăț.
La final, autorul a inclus câteva însemnări din jurnalul de scriitor, în care explică în ce fel o carte de nuvele gândite împreună e diferită de o colecție de nuvele, gândite și scrise separat, dar adunate la un loc. Nu m-am gândit niciodată la asta, dar, desigur, are dreptate. Cele patru nuvele din această carte sunt despre bine și rău, despre dragoste și ură, într-un fel care te pune un pic pe gânduri, cu toate că până la final îți servesc și rezolvarea (nu întotdeauna bună sau fericită).
Cartescu 