Categorie: de vară

Scurt update (mă rog, n-a ieșit prea scurt până la urmă)

Așa, foarte pe scurt. După ce am citit R O-B, m-am apucat să citesc Anglia, Anglia de Julian Barnes.

Recunosc ca nu auzisem de el, am cumparat cartea pentru că era 10 lei la tarabă în parcul IOR. Nu am terminat-o încă, dar e interesantă, deși pe alocuri un picuț greoaie, cam ca plăcinta cu carte tocată garnisită cu fasole și piure de cartofi. Este descrisă ca fiind „o strălucită fantezie swiftiană” (coperta 4, mi-e lene să mă uit cine a zis). Problema mea e că eu nu am citit Gulliver ca pe o strălucită fantezie, ci ca pe o carte pentru copii (copil fiind la vremea aceea). Ulterior, am aflat că era mai mult decât atât, așa că ar fi cazul să o recitesc. Cât despre satiră la adresa Angliei, înclin să cred că Terry Pratchett face o treabă mai bună. Cu toate astea, o să am o opinie și despre această carte (cum altfel?) dar după ce o termin.

Motivul pentru care nu am terminat-o este că m-am apucat de alta despre crescut copii, și anume Anii magici. Cum să înțelegem și să rezolvăm problemele copiilor.

Am priceput de aici, printre altele, cum se formează conștiința (explicat for dummies, bănuiesc) dar orișicât util. Îmi spunea cineva că există o grămadă de teorii despre crescut copii, unele sunt la modă azi și mâine o să fie o prostie, altele au fost controversate din prima, oricum toate trec. Concluzia firească ar fi să faci cum te taie capul și să nu ți-l bați cu teoriile altora. Nu sunt de acord cu această viziune. Era o vreme când oamenii credeau că pământul e plat și susținut de niște broaște țestoase dar asta nu ne-a împiedicat să ajungem până la a avea tot felul de școli specializate de științe de ajung acum specialistul în cuie și cel în ciocane să se întâlnească numai la conferințe. (hm, cred că am divagat înspre alt subiecțel care mi se învârte în cap..). Revenind la oile noastre. Dacă ajungi să studiezi un domeniu, începi să judeci singur ce teorii sunt bune sunt folositoare. Sigur, asta poți face și fără să ai habar de nimic dar desigur rezultatul va fi bazat pe cu totul alte criterii.

In afară de asta, trebuie să recunosc că fie-mea, după ce mi-a arătat ca televizorul meu are niște butoane utile și pe spate și pot vedea ora pe mobil fără să îl deblochez, mi-a găsit spontan o carte pe care o caut în locul greșit de un an întreg. După ce isprăvesc ce am început, îi vine și ei rândul:

Și căutând poza pe net, am dat de un blog de filme, care scrie despre filmul aferent cărții, pe care nu l-am văzut încă, și despre An Education, un film pe care întâmplător l-am văzut zilele trecute și mi s-a părut absolut minunat, genul de film în care actorii celebri joacă roluri secundare, iar cele principale sunt jucate de necunoscuți, iar după ce l-ai văzut te întrebi cu toată sinceritate de ce, dar de ce, te-ai mai uita vreodată în viața ta la vreun film american.

Mocheta face baie – Virtuțile balconului uscător – De ce emailul este nociv pentru sănătate – Pe căldură prin oraș – Service-urile din București și angajații lor simpatici – Ce trebuie să (nu) știe o doamnă – Bubu face schimb de mingii – Marea prăfuire

Gata, am terminat-o. Super funny deși pe la final poporul german a ieșit cam terfelit din toată afacerea.

M-au impresionat tare de tot subtitlurile, mi se pare senzațional să incluzi un mini-rezumat de o pagină la începutul unui capitol care are cam douăzeci. Am încercat și eu, după cum vedeți, și chiar cred că am un dar natural pentru această (în curând) specie literară.

Și ca să vedeți că nu am citit așa, aiurea, fără să reflectez adânc și să-mi însușesc ceva tehnici narative, o să vă povestesc pe scurt partea cu angajații simpatici.

Nu poate fi nimic mai plăcut ca o plimbare prin București, vara, la orele amiezii. Iar dacă se întâmplă să mergi și cu mașina fără aer condiționat, vei avea parte de o experiență autentică a vieții în acest oraș. Dacă un turist ratează această experiență, e ca și cum ar fi venit aici și n-ar fi vazut Casa Poporului (ceea ce nu e mare lucru, de fapt, dat fiind că o poate vedea și de pe Lună, mi se spune). Ca bucureștean/ă, te poți simți turist în fiecare zi dacă dorești și, în funcție de emoțiile care lipsesc din viața ta, îți poți condimenta existența cu o vizită în instituțiile publice (dacă la serviciul tău totul merge strună și oamenii sunt prea politicoși) sau poți merge la service să-ți faci itp-ul la mașină (dacă surprizele îți lipsesc cu desăvârșire și nivelul de plictiseală amenință sănătatea ta mintală). Pentru că ești prevăzătoare, ai programat această vizită acum 3 săptămâni, ca să te sincronizezi perfect cu momentul expirării inspecției vechi. Ajunsă în respectivul atelier, ești îndrumată către un angajat în salopetă, cu șapcă și care iese chiar acum din magazie. Te uiți cu atenție și te gândești că, dacă nu îl poți identifica pe cel indicat printre cei patru angajați în salopetă, cu șapcă și care ies chiar acum din magazie, este, cu siguranță, vina ta. Te îndrepți către ei, ești îndrumată către șeful lor care te întreabă politicos ce dorești, îi spui, iar dânsul te întreabă dacă ești proprietarul mașinii. – Nu, răspunzi tu, neștiind ce implicații va avea această mărturisire. Aflând acestea, domnul în salopetă devine vizibil ușurat observând că stă de vorbă cu o adevărată doamnă, nu cu vreuna din femeile acelea emancipate despre care am auzit că obișnuiesc să iasă singure și, cele mai extremiste, chiar să își cumpere singure mașini! Nu e cazul acesta, își spune omul nostru, și încearcă din răsputeri să te ferească de orice informație cu un cât de mic potențial de utilitate pentru ceea ce dorești să faci, probabil, din solicitudine pentru tatăl sau fratele sau soțul care sunt, după cum e normal, proprietarii mașinii si la care trebuie să dai fuga acasă să le gătești o tocaniță și să le scrobești manșetele. Când îi atragi atenția politicos angajatului că dacă venea tata, probabil că nu i s-ar fi oferit explicații nesolicitate despre diferențele dintre cartea de identitate a persoanei și cea a mașinii, angajatul rămâne un timp blocat, cu ochii mijiți și arătând o mare suferință, fără îndoială din cauza unui prânz nedigerat corespunzător. Ai vrea să-i sugerezi un colebil, dar te gândești că este mai bine să profiți de orele amiezii și să vezi cum arată și drumul înapoi spre casă, pentru că, până la urmă, nu sperai că o să rezolvi totul într-un singur drum. Doar nu ești turist!