Am terminat cartea, e o poveste destul de normală, fără întorsături sângeroase, triste și absurde, așa că se potrivește mai bine în seria 1001 de nopți,  decât mai recenta și înșelător numita 1001 de nopți și zile. Iar dacă vi se pare, după ce o citiți, că bat câmpii spunând că nu e sângeroasă, tristă și absurdă, citiți-o pe cealaltă. Nu plângi prea mult la ea, dar te străduiești o vreme să o uiți.

Așa, ca o mică observație nesemnificativă, nu pricep de ce se cheamă Rhadopis din Nubia, când titlul originar este Rhadopis, iar în carte nu spune nicăieri de unde era Rhadopis. Mă rog, contribuția editorilor, probabil au dorit să nu sune chiar a iarbă de leac.