Mica enciclopedie Ikigai (metoda japoneză de descoperire a scopului în viață), de Ken Mogi. Editura Litera, link aici.

Pe scurt, e vorba despre elementele conceptului de Ikigai, sau ce te face să te dai jos din pat dimineață. Sau, cel puțin, ce-i face pe japonezi.

Readability: Se citește ușor, e plină de istorioare și exemple, după cum e obiceiul scriitoricesc acum, să nu cumva să te plictisești și să te arunci în brațele social media.

De bine: Că mai aflăm câte ceva despre cultura japoneză, oricând e bine să-ți extinzi înțelegerea asupra altora. Când vezi câte normalități există pe planetă, ești mai puțin predispus să te cramponezi de a ta personală și să crezi că e vreun etalon. De exemplu, metoda pașilor mici nu înseamnă ce aș interpreta eu în cultura noastră indulgentă, să faci naibii ceva, orice, doar să pornești. Ci înseamnă să împarți treaba în sub-treburi mici-mici și să o faci pe fiecare perfect. Take that!

De rău: Eu nu am rezonat cu unele povești, le-am citit și nu prea mi s-a părut că ilustrează ce doreau să ilustreze. De exemplu, după toată expunerea cu sumo, zău dacă am înțeles care este frumusețea acestui sport, de ce te-ai uita la el și ce îți poate produce plăcere. Ba chiar am căutat online să văd ce mai zic și alți pământeni; pare că nu multă lume a dat năvală să se extazieze în scris, cel puțin nu în limbile pe care le pot citi eu. Altă cârcoteală pe care o am este legată de titlu, care îmi pare misleading, adică zice că e o metodă de descoperire, dar eu nu am găsit vreun algoritm, vreo succesiune de pași, sau orice ar putea fi calificat drept metodă, care să mă ducă din punctul A, în care habar nu am care e scopul meu în viață, până în punctul B, în care m-am luminat.

Per ansamblu, o lectură de vacanță mai mult ca un almanah cultural (ah, almanah – un cuvânt pe care nu-l mai auzi prea des, spre deloc). Nu-ți zguduie viața, iar efectul asupra scopului ei este minor.

Mai multe resurse nu am. Sunt niste site-uri care au tot felul de chestionare, diagrame, poți deveni ikigai coach sau să-ți găsești un job în Japonia (asta dacă te-ai săturat de ikigai-ul tău prezent sau vrei să aplici metoda cu muzele care cântă în timp de război), le găsiți la un search pe google, dar mie nu mi-au inspirat suficientă încredere încât să le postez aici.