Ce eroi? Ce morminte? Bu-hu-hu!

bufnita Am fost ieri cu mama si bebele la Carturesti in Constanta sa cascam ochii si sa vad ce carti n-o sa-mi cumpar chiar acum, dar o sa le pun pe lista de „wanted” sa le iau cu prima ocazie. Am gasit o carte de bucate pentru copii, foarte frumoasa, cuprinzatoare, cu poze, sfaturi si pret rezonabil si, cand sa ies, vad pe standul de ocazii / reduceri aceasta carticica din imagine, Bufnita. Habar nu aveam cine este Carl Hiaasen, dar coperta imi promitea ca o sa rad in hohote. N-am ras in hohote, dar e o carte draguta pentru copii, n-as zice chiar pentru adolescenti, poate pentru cei americani, ca ai nostri nu citesc nimic, sau citesc chestii mai serioase. In orice caz, era fix ce-mi trebuia dupa ultima experienta literara.

Am citit-o pe terasa pe plaja azi-dimineata. Asta inteleg eu prin vacanta.


o zi de vară, o carte..

minciuni_pe_canapeaIeri am citit Minciuni pe canapea, a doua carte a lui Irvin D. Yalom, pe care, cu o întârziere de numai vreo 13 ani, Humanitas s-a decis recent să o publice. Am citit prima lui carte, Plânsul lui Nietzsche, când eram în liceu, şi a fost prima mea întâlnire cu psihanaliza. De această a doua carte am aflat dintr-un review publicat în Psychologies, altfel aş fi crezut că Yalom este genul de autor care a scris o carte superbă, a luat premiul pentru ea şi a ieşit fericit la pensie.

Despre carte acum. Poate e şi diferenţa de ani (ai mei) dintre prima lectură a unei cărţi a lui Yalom şi aceasta de acum, dar cele două nu mi s-au părut din acelaşi registru. Oricum, faptul că nu am putut să o las din mână şi am terminat-o într-o zi spune că romanul este, cel puţin, captivant. Mie cartea asta mi-a dat o zi de vacanţă.