Review: Nudge sau ghionturi spre fericire

Nudge

Nudge, de Richard H. Thaler and Cass R. Sunstein. Editura Penguin Books, link aici și aici.

Pe scurt, cartea este despre cum pot fi orchestrate / influențate / ghidate alegerile oamenilor în domenii care sunt de mare importanță pentru ei (sănătatea, finanțele, viitorul planetei, etc), dar în care oamenii normali au prea puțină expertiză pentru a decide suficient de bine singuri. Toate astea fără a le lua posibilitatea de a decide singuri, dacă doresc.

Readability: dacă ești cunoscător de teorie și doctrine economice și mai ai habar și de politica și politicile din SUA și în plus nu erai copil acum 12 ani, bănuiesc că se citește ușor. Eu una nu îndeplinesc decât parțial prima condiție și foarte puțin pe a doua, așa că m-am oprit de câteva ori să-mi trag sufletul. Altfel, tonul este amuzanto-academic, ca și cum ai avea în față un profesor (sau doi în cazul ăsta) foarte competent care face glume cu tine și încearcă să dumb it down a bit, dar nu uiți nicio secundă că tu nu faci glume cu el.

De bine: Că explică de ce oamenii aleg prost sau nu aleg și de ce în multe situații nu e posibil să ai o arhitectură a alegerilor neutră (adică trebuie să ai una, care în mod inevitabil va împinge oamenii spre diverse alegeri). Că pe tot parcursul și în special la final consideră contra-argumentele și le adresează. Că exemplifică pe larg și în domenii variate construirea unei astfel de arhitecturi.

De rău: Că e foarte ancorată în realitățile din SUA, deși ocazional, la imboldul editorilor sunt convinsă, consideră și exemple din Europa. Că, din câte am înțeles eu, dansează diplomatic în jurul chestiunilor politice, doar nu vrem să supărăm pe nimeni.  Că unele aplicații nu sunt clare, de exemplu cea cu privatizarea căsătoriilor; sunt complet de acord cu tot ce spun ei acolo, dar nu înțeleg care este legătura relevantă cu nudge-urile.

Per ansamblu, o carte care trebuie citită și merită să faci și ceva efort să înțelegi. Din păcate, sentimentul meu este că dacă ai mai mult efort de făcut (adică dacă nu înțelegi fundamental cum funcționează anumite treburi economice, sau nu înțelegi anumite doctrine), nu prea ai șanse să iei din ea mai mult decât referințe anecdotice.

Mai multe resurse: aici este un site abandonat, aici niște chestii interesante despre behvioural economics și cam atât.

În căutarea lui „acasă”

Ulysse-from-Bagdad-francais03Pentru că Schmitt e unul din scriitorii mei preferați, mi-am dorit foarte mult să-l citesc în franceză, așa că am deturnat-o pe mama de la văzut monumente prin Paris în excursia la care visează de ani de zile, și am trimis-o în căutarea unei liste de cărți din care din păcate n-a găsit nimic, dar a venit cu altele. Ulysse from Bagdad e una din altele. M-am întrebat de ce n-o fi găsit ce i-am dat eu, și am ajuns la concluzia că e foarte posibil ca scriitorii care se traduc la noi să nu fie neapărat scriitorii care sunt pe toate tarabele la ei acasă, dar chiar și așa, mie tot îmi place foarte tare, iar acest roman nu m-a dezamăgit. În primul rând pentru că e mult mai consistent decât ce s-a tradus pe la noi, fiind el un roman și nu o colecție de povești scurte.

Cartea e scrisă cu mult umor, am râs și am plâns în metrou ca de obicei, și chiar dacă este romanțată și metaforică pe alocuri, m-a făcut să mă gândesc la diversele lucruri care se întâmplă pe lumea asta în timp ce noi ne bem liniștiți cafeaua. Este povestea unui tânăr din Bagdad, care a copilărit pe vremea lui Saddam Hussein, și-a văzut cumnații morți în războiul din Golf, și-a îngropat nepoții pe vremea embargo-ului pentru că nu aveau cu ce trata nici o răceală comună, și-a plâns logodnica atunci când o rachetă americană s-a oprit în casa ei în ziua eliberării (cu sau fără ghilimele), și-a adunat cu fărașul ceilalți cumnați aruncați în aer de un extremist sinucigaș și și-a luat la revedere de la tatăl lui împușcat dintr-o eroare de soldații americani. Așa că omul s-a hotărât să plece înspre Londra, însoțit de fantoma tatălui său, cu care are conversații delicioase pe tot parcursul drumului. Vă scutesc de comentariile politice pe care un astfel de subiect le-ar putea ocaziona (ca să fiu și eu în rând cu furculitionul coanei Chirița) și îmi doresc să se traducă și la noi cât de curând, pentru că o recomand cu maximă căldură.