După Revelion m-am trezit şi eu că a expirat calendarul de anul trecut şi m-am apucat să bat librăriile în căutarea unuia similar pentru anul acesta. Mare greşeală. Probabil stocurile fuseseră epuizate din noiembrie. Dudui prietenoase se ofereau să mă conducă spre rafturi goale înspre care arătau dezolate „aici au fost..”, de parcă acest lucru ar trebui să mă consoleze că am nevoie să deschid calculatorul sau, mai rău, televizorul, să aflu în ce zi suntem.

Ei bine, ca să nu plec cu mâna goală, mi-am luat această carte, pe care o recomand cu căldură (aşa se zice, nu?).

Am aflat de ce suntem condiţionaţi să credem că înainte era mai bine, în ce fel ne băgăm singuri în cap o grămadă de prostii, cum banii aduc fericirea dacă îi ai, dar nu te gândeşti la ei, cum degeaba ne felicităm în oglindă că suntem buni la suflet ca pâinea caldă şi toleranţi cu toţi tâmpiţii, că tot tâmpiţi îi considerăm.

Am mai aflat că dacă vrei o imagine sănătoasă despre propria persoană e musai să te păcăleşti un picuţ, să fii un pic prost. Fericiţi cei săraci cu duhul s-a demonstrat psihologic. De asemenea, dacă eşti înalt, frumos şi zâmbeşti, ai toate şansele să fii considerat inteligent. În schimb dacă eşti inteligent, ai toate şansele să fii considerat un bursuc plictisitor cu care nu se împrieteneşte nimeni.

Mă întorc la Gog. Care îmi place, dar despre asta, altădată.