Copiii învață ce trăiesc, dar adulții trăiesc ceea ce învață?

Răspunsul simplu este că nu. Din păcate, din fericire, ce mai contează.. Cartea mi s-a părut foarte tare, v-am spus că mi-a recomandat-o doctorița care mi-a băgat ace în cap să compenseze lipsa de somn – degeaba, desigur. Cum îi înveți pe copii valorile? Trăindu-le, spune cartea, dar parca i-aș zice, nah, lasă-mă, un ceai de valori nu ai, o poțiune, o alifie, orice? A, nu? Trebuie să mă străduiesc eu? Hm, parcă nu mai e chiar așa de bine..

Să luăm spre exemplu răbdarea. Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea. Așa zice cartea. Eu n-am văzut prea mulți oameni răbdători în jurul meu. Toată lumea vrea ca toate lucrurile să se întâmple acum, ieri, să vină mai repede autobuzul, ora plecării, răspunsurile la întrebări, rezolvările la probleme. Parcă ne grăbim să murim mai repede, pentru că viața e intolerabilă..

Eu încerc să mă tratez cu lalele. Mi-am cumpărat lalele, narcise, zambile, brândușe și niște flori albastre care nu știu cum se cheamă, le-am plantat pe toate în jardinieră pe balcon și mă uit la ele cum cresc, înfloresc, se fac frumoase, apoi se ofilesc și mor. Unele nu au răbdare și se ofilesc înainte. Altele sunt mai curioase.

Între isterie morală și .. hm, ce mai contează care e extrema cealaltă?

Am terminat cartea cu anii magici, mi-a plăcut, e relaxată într-un sens pe care nu îl percepi decât dacă ai citit (sau măcar încercat să citești) și literatură de specialitate mai prescriptivă, că doar de aia e de specialitate. Cel mai mult mi-a plăcut că nu te învață nimic. Oroare! veți spune. Mda.. poate.. Sau poate că îți prezintă niște extreme indezirabile și te lasă să gândești cu capul tău care e calea dintre ele. Preferabil ca atunci când gândești cu capul tău el să nu fie gol și să fie de față, ca să zic așa.

E o carte care te poate ajuta să nu faci din țânțar armăsar, deși unii din țânțarii prezentați acolo mie mi se păreau pretty big, dar nu asta contează. Nu contează câtă dreptate ai, sau câtă crezi că ai, sau câte rețete ai urmat, sau câte cărți ai citit. In the end contează două lucruri: cât de mult îți iubești copilul și cât de sănătos ești la cap. Având în vedere că majoritatea dintre noi nu îndeplinim condiția 2, atunci da, contează și celelalte.

Dar eu nu vreau să am dreptate. Vreau să fiu liniștită cu mine. Cred că ăsta e cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru copilul meu. Posibil singurul care contează.