După atâtea cărți serioase, aveam chef de ceva mai relaxant și am luat cartea asta. Am câteva cărți de frații Strugațki luate de la un Gaudeamus, am citit una, m-am împotmolit în alta și acum am încercat-o pe asta, Hotelul „La crucea alpinistului”. A fost exact ce trebuia. Un roman polițist care se transformă în SF la final, dar asta e destul de puțin important. Stilul e foarte relaxat și relaxant, o citești fără să te oprești, au ajutat și vremea de afară și mai ales mersul cu metroul.

Mi s-a părut genul de carte după care crezi că s-ar face un film excelent, dar de fapt sunt șanse mai mari să fie cu totul ratat, pentru că nu văd ce ar putea aduce ecranizarea în plus personajelor (am deja câteva cărți în categoria asta, poate ar trebui să o instituționalizez). Oricum, e puțin unfair că ajung să citesc cărți de genul ăsta doar ca să-mi iau avânt din nou pentru cele „serioase”.

Având în vedere că săptămâna viitoare o să-mi iau concediu pe care însă nu-l voi petrece unde am vrut din cauza vremii și, mai mult, o să am ceva de muncă în el (nu pentru munca plătită, mai bine, pentru una pe care o plătesc eu), nu-mi pot dori decât să apară și niște extratereștri la final ca totul să fie foarte, foarte amuzant. Viața ca în cărți..