Razna prin librărie

Am evadat de la muncă zilele trecute și având la dispoziție o oră întreagă de umblat brambura, m-am dus în Titan la librărie, că eram pe tocuri și nu mă țineau picioarele să merg mai departe.

După ce m-am sucit și m-am învârtit, am achiziționat următoarele:

Educație sexuală pentru copii și adolescenți, ca să am un răspuns spontan la întrebările copchilului, când or veni, și să nu fiu ca mama din clip-ul ăla pe care nu-l mai găsesc acum, pe care o trec toate nădușelile încercând să explice copilului cu birds and bees, și de fapt copilul vroia să știe cum se deschide punga de pufuleți (da, era o reclamă). În plus, am aflat de la o prietenă de-a mea că e o metodă foarte bună să-ți faci rapid prieteni la atelierele de parenting (când oi ajunge și acolo).

Râdeți cât vreți, eu fix de asta am cumpărat-o. E funny, am râs tare la primele pagini, așa că după ce am realizat o scurtă cercetare pe net să văd dacă nu e vreo bălărie, am luat-o. Deși mi-a trecut prin cap gândul să o iau ca să învăț ceva din care să fac și eu un ban cinstit, tentația de a o citi ca să-i enervez pe alții e mult mai mare.

Orașele invizibile de Italo Calvino, pentru că nimic nu este mai util decât literatura care nu ține morțiș să te învețe ceva.

despre maimuțe

Se pare că în ultima vreme am mai mult spor la cumpărat cărți decât la citit. Duminică am fost în Cărturești să mă întâlnesc cu o prietenă și m-am lipit iar de trei cărți, una despre crescut copii, alta pentru copii, respectiv pentru fiică-mea, cu Alice în țara minunilor în imagini simple, care mai sunt și puzzle și, culmea snobismului, și în franceză (ca să împușcăm toți iepurii dintr-o lovitură) și, a treia, o carte despre care cred că am mai citit-o acum mulți ani, nu era a mea, o împrumutasem, și nu mai țin minte nici cum arăta, nici vreun pasaj din ea.

În orice caz, m-am apucat să citesc din ea și mi se pare foarte tare. Se cheamă Maimuța goală, este despre cât de înrudit este omul cu maimuța. Ai zice că ții minte un astfel de titlu, serios îmi amintesc că avea un titlu surprinzător și cartea aia, dar pe bune dacă îmi amintesc. Am căutat pe net prima ediție care a apărut în Editura enciclopedică și are pe copertă o femeie dezbrăcată și o maimuță îmbrăcată. Mă rog. Nu era aia. O să încetez acum să-mi mai forțez memoria. De parcă aș avea ce. Cred că secretul cititului meu disperat e că uit totul repede, așa că încape mai mult. Evrika!