2 în 1

Azi mi-a spus cineva că sunt cam deprimată, sau cel puțin așa reiese de pe blogul meu. Adevărul e că uitându-mă la ultimele câteva posturi, așa mi se pare și mie. Și nici viitorul nu sună mai bine, având în vedere că Poliția Română a contribuit din nou la culturalizarea mea forțată și m-a ajutat să trec la călătoritul proletar cu metroul, iar eu n-am găsit nimic mai vesel de luat cu mine decât Moby Dick. Nu îmi displace cu totul, dar e cam greoaie și în mod cert nu va produce posturi mai vesele.

Revenind la angajamentul de a scrie despre lucrurile acelea superimportante fără de care nu putem trăi, cred că o să ajung la adânci bătrâneți fără să le termin dacă mai merg în ritmul ăsta, așa că să-i dau bătaie.

Ideea 6: Sentimentele urmează comportamentul. Sigur că autorul a abordat subiectul oarecum mai sofisticat decât nivelul lui ”zâmbește și vei fi fericit” și s-a indignat de toți amărâții care își folosesc suferințele psihice ca scuză pentru a nu face nimic cu viața lor. Eu însă nu am de gând să fiu așa de profundă. La coș cu Melville și engleza lui nebună! O să citesc de-acum numai cărticele vesele până mă des-deprim sau mi se face rău, care o veni prima..

Aș fi început din seara asta, dar în drum spre casă numai la Real mai găseam deschis și, deși nu e exclus să pun și o carte în coș când mă duc după pamperși, gândul de a mă duce special pentru cărți nu mi s-a părut așa de amuzant pe cât o cerea situația.

Cu cântec vesel, înaintee!

Ideea 5: Orice relație este sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puțin

Ideea asta poate fi văzută în același timp ca o acuzație dar și ca o soluție. Prima interpretare bănuiesc că e evidentă, deci nu voi insista asupra ei. A doua interpretare (a mea, nu a autorului) e oarecum paradoxală: dacă vrei să ai mai mult control, trebuie să ai mai puțin control. Adică să nu te mai încrâncenezi, să nu-ți mai închipui că relația trebuie păstrată cu orice preț. Cu alte cuvinte, să-ți pese mai puțin. În acest fel, te poți detașa și poți căpăta o perspectivă mai bună asupra lucrurilor.

Să luăm de exemplu relația cu bona. Mă gândesc să îi spun a nu știu câta oară să spele biberoanele mai bine, dar mi-e teamă că o să plece dacă o bat prea mult la cap cu asta (printre multe altele, desigur). Încerc din răsputeri să îmi pese mai puțin, să-mi spun că e criză și nu mai sunt locuri de muncă pe toate drumurile și e interesul ei să rămân. Însă pe de altă parte știu persoane terorizate de bonele lor, care nu stau 2 min peste program, vor să plece devreme, să nu facă nici aia nici aia și parcă nu îți vine să te cerți cu ea când îi lași copilul în grijă, așa cum n-ai mai mânca într-un loc după ce te-ai certat cu chelnerul.

Grea dilemă.. Sau poate despic eu firul în mai multe decât e cazul..