Happy shopping

Am fost la cumpărături azi ca să nu uit cum e și mi-am mai luat niște cărți. Am descoperit cu surprindere că la Diverta cărțile bune în engleză sunt mai ieftine decât cărțile proaste în română, așa că am profitat de ocazie. Mi-am luat Moby Dick pentru că aseară am văzut un film SF prost (din seria sfârșitul lumii) în care unul din astronauți îi citea altuia din Moby Dick și dintr-o dată m-am simțit mai proastă ca un personaj de film SF.. În afară de asta mi-am luat o grămadă de cărți de la Editura Trei că era promoție și am zis că nu are rost să ratez ocazia să fiu o persoană mai echilibrată și fericită și o mamă mai bună, mai ales dacă toate astea sunt la reducere.

Am venit acasă cu grămada de cumpărături – constituită nu doar din această hrană spirituală, ci și din aceea care vine la conserve și în general în ambalaje mai grele (și probabil mai scumpe) decât conținutul în sine, am pus la frigider ce era de pus la frigider și încăpea (acest criteriu excluzându-mă pe mine, din păcate), m-am urcat literalmente în vârful patului și m-am apucat să citesc din toate cărțile dintr-o dată. În momente din astea mă întreb de ce e așa de greu să fiu happy? E foarte simplu! 🙂

Ideea 5: Orice relație este sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puțin

Ideea asta poate fi văzută în același timp ca o acuzație dar și ca o soluție. Prima interpretare bănuiesc că e evidentă, deci nu voi insista asupra ei. A doua interpretare (a mea, nu a autorului) e oarecum paradoxală: dacă vrei să ai mai mult control, trebuie să ai mai puțin control. Adică să nu te mai încrâncenezi, să nu-ți mai închipui că relația trebuie păstrată cu orice preț. Cu alte cuvinte, să-ți pese mai puțin. În acest fel, te poți detașa și poți căpăta o perspectivă mai bună asupra lucrurilor.

Să luăm de exemplu relația cu bona. Mă gândesc să îi spun a nu știu câta oară să spele biberoanele mai bine, dar mi-e teamă că o să plece dacă o bat prea mult la cap cu asta (printre multe altele, desigur). Încerc din răsputeri să îmi pese mai puțin, să-mi spun că e criză și nu mai sunt locuri de muncă pe toate drumurile și e interesul ei să rămân. Însă pe de altă parte știu persoane terorizate de bonele lor, care nu stau 2 min peste program, vor să plece devreme, să nu facă nici aia nici aia și parcă nu îți vine să te cerți cu ea când îi lași copilul în grijă, așa cum n-ai mai mânca într-un loc după ce te-ai certat cu chelnerul.

Grea dilemă.. Sau poate despic eu firul în mai multe decât e cazul..