Și mai multe întrebări existențiale (sau cu ciomagul după marțieni)

Stăteam zilele astea și cugetam la ce să mai scriu, când am avut o revelație!

Da’ dacă extratereștrii îți impun reguli idioate, ce faci, te lupți cu ei? Și dacă sunt de-a dreptul neciopliți, ce faci, te refugiezi în lanul de ciulini albaștri? Și dacă se pun bine cu stăpânirea, organizezi o insurecție? (Notă: cine crede că vorbesc despre altceva e invitat să citească postul anterior și cartea aferentă, orice asemănare, etc, etc)

Revenind, acum serios, ce faci, te lupți? Sau te mulțumești să-i bârfești pe marțieni la cârciumă și până la urmă tot la timbrele tale ajungi?

Care sunt bătăliile care merită? Merită vreuna? Și dacă nu suntem în stare să luptăm pentru lucruri mărunte, cum o să fim în stare să luptăm pentru cele importante?

Oare toți cei care au luptat pentru un ideal erau bolnavi la cap? Ce i-o fi făcut să-și lase timbrele?

Întrebări existențiale

Din recolta de la târg, am luat și eu cartea cea mai subțire, că mi-era lene de ceva mai serios.

După ce m-am zbătut într-un prim capitol în care traducătorul pare că trage dintr-o pălărie timpurile verbelor, am reușit să intru în atmosferă.

E o carte ca în viață. Ce dacă au venit marțienii? Ce dacă au mașini care plutesc, mănâncă pâine albastră, cumpără suc gastric de la oameni și au tentacule ca de caracatiță? Mult mai importante sunt pensia, timbrele, cârciuma, reumatismul.

Oare înseamnă asta că pierdem din vedere lucrurile mari, importante, din cauza micilor evenimente care ne umplu viața? Sau că asta este viața, micile evenimente, ziua de salariu, certuri cu colegii, petreceri la firmă, gheața pe mașină, frâna stricată, dureri de încheieturi, o carte bună, o bârfă cu prietenii.. Până la urmă cine spune că marțienii nu colectează și ei timbre, nu așteaptă pensia și nu bârfesc cu prietenii la cârciumă?