Să ne exprimăm liber

Cartea asta a prins ceva concedii la mare, sau, mă rog, pe lângă ape, dar de abia acum am apucat să o citesc. Erotic Stories for Punjabi Widows nu este, așa cum s-ar putea crede, o colecție de povestiri erotice, deși conține și așa ceva. Este un roman în toată regula, ba chiar unul care merită să fie citit. O să mă abțin de la spoilere, dar cartea te face să te gândești un pic la diverse lucruri importante în viață, chiar dacă nu ești nici Punjabi și nici widow, ca de exemplu cum comunici cu alte generații, ce înseamnă libertatea ta personală de a-ți alege drumul în viață, cum îți susții drepturile în fața adversității și, nu în ultimul rând, că erotismul nu e vreo treabă exotică pentru că, dintre toate activitățile umane, sexul este cea mai accesibilă și populară.

Dar ca să și cârcotesc un pic, pe alocuri cartea este un pic prea militantă și câteodată vocea personajelor se pierde în discursul „cu teme” (ca să citez din altă carte pe care am terminat-o recent și despre care voi scrie numaidecât). Și mi se pare și ăsta un pericol la fel de mare ca atunci când nu ai nicio voce. Dar una peste alta, de citit.

A citi sau a privi

O carte desenată, bună de făcut postere din imagini, cu vorbe puține, dar delicate și profunde. Însă sincer, în scepticismul meu, mi-a părut mai mult o mașină de făcut bani, decât o împărtășire a unei înțelepciuni subtile. Da, te ating la corazon si băiatul, și calul, și vulpea, și cârtița și da, fiecare pagină e o operă de artă, e incredibil cât de ilustrative sunt desenele deși par niște mâzgălituri și nu au deloc detalii. E posibil însă să mi se pară că e scumpă pentru că am privit-o ca pe o „carte”, pe care o citești. Dacă o privesc ca pe o colecție de desene (cu text secundar), nu mi se mai pare. Oh, well.