După distracția cu filosofia japonezo-adleriană, nu prea îmi venea să mă apuc de cartea asta, părea că este more of the same, pentru că așa cum am fost singura persoană de pe planetă care nu a știut că ăla negru care respira greu era ta-su, tot așa nu m-am numărat nici printre milioanele de indivizi care au urmărit TED talk-ul lui Brene Brown (am pus link, în caz că nici tu). Așa că nu aveam mari așteptări și sinceră să fiu, Curajul de a fi vulnerabil nu m-a dat maxim peste cap (deși nici nu m-a enervat ca cealaltă).
Mi s-a părut că este evident ceea ce spune autoarea acolo (ceea ce în principiu este de bine, conform metodologiei ei, nu vă plictisesc) și de asemenea mi s-a părut că viața mea ar fi incomparabil mai bună dacă aș găsi o cale să-i oblig pe toți cei din jur să citească această carte. Însă la final am rămas cu întrebarea Now What? Ok, să fim vulnerabili, să nu ne transformăm frica în furie – treabă dificilă de altfel pentru că eu am învățat de la vârste fragede că atunci când traversezi noaptea străzi pline de câini vagabonzi (ceva ce persoanele născute mai încoace nu au experimentat) este esențial să-ți transformi eficient frica în furie, asta și pentru că eu personal nu am găsit altceva mai util în care să o transform. Da, să coborâm în arenă, să show up, chiar cred în asta, însă nu sunt așa adeptă a mușcatului de nisip. Dacă show up de un număr de ori și tot la pământ ești, aș fi zis mai degrabă că e timpul să mutăm showul în altă arenă. Per ansamblu, Curajul.. mi s-a părut o introducere care te lasă fără informațiile cele mai importante: ce faci apoi? Pe care le-am găsit în cartea următoare, Rising strong, care nu s-a tradus la noi (nu înțeleg de ce, dar un bun teoretician al conspirației ar găsi aici pământ fertil), am ascultat-o pe Audible, în lectura autoarei. Iar apoi, că tot eram în vervă, am prestat și Braving the wilderness. Este mult mai plăcut să mergi cu metroul și să-ți spună Brene Brown în urechi cum să fii curajos decât să auzi aceeași și aceeași voce interioară care te freacă la cap cu aceleași probleme (ce gătim, mai avem lapte, de ce am mâncat napolitana, mâine chiulesc de la kineto, ia uite, nu e x-ulică? .. ah nu m-a văzut, oare nu m-a recunoscut? mai bine, și așa eram în trening, am de scris la articol, de plătit aia, de sărit prin cercuri, etc etc etc).
Deci, ce pot împărtăși aici despre aceste cărți?
Curajul.. îți explică de ce trebuie să stai în vulnerabilitatea ta în loc să te foiești și să dai în stânga și în dreapta să scapi, că nu e ce crezi, de fapt nu te face mai slab, ci mai autentic și în general mai puțin agresiv cu tine și cu ceilalți. Amin.
Rising strong îți spune pas cu pas ce să faci după ce ai dat cu fața de pământ, ceea ce este absolut inevitabil dacă ai facut cele de mai sus. De recitit, reascultat și cumpărat hard copy pentru studiu.
Braving the wilderness e o metaforă (nu cum credeam eu) și îți spune că nu trebuie să zici și să faci cum face toată lumea, ca să aparții unui grup. Important este să-ți aparții ție (asta e de la Maya Angelou). So, nu chiar lectura principală pentru toți culturiștii organizaționali, dar pentru mine, exact ce trebuia, că lately mi se pare dificil să-mi găsesc tribul, dar m-a liniștit Brene, l-am găsit, e chiar aici.
O ultimă considerațiune despre Audible, pe care îl folosesc de vreun an, la început credeam că nu e pentru mine, dar acum știu că 100% e pentru mine, pentru că pot asculta pe drum (vezi și argumentul cu vocile) și merge în special pentru non-fiction, dacă iau notițe (în special la seriile Audible Original) – nu pe drum, evident, acasă, la birou. Literatura rămâne pe hârtie, deocamdată, deși am în plan să încerc și așa.
Cartescu 